Citeste PDF

Gellu Naum. O biografie
Învăţământului Superior. Refuză. Din 1953 decide să trăiască
doar din traduceri. În deceniile următoare va traduce
peste 30 de titluri din autori precum Samuel Beckett, Alejo
Carpentier, René Char, Diderot, Dumas, Darwin, Théophile
Gautier, Julien Gracq, Victor Hugo, Kafka, Gérard de Nerval,
Prévert, Stendhal, Jules Verne.
1952 Publică volumele Filonul şi Tabăra din munţi, proză pentru
tineret de factură proletcultistă. Le va renega ulterior.
1955­1959 Scrie şi publică poezii pentru copii: Aşa‑i Sanda, 1956, Cel
mai mare Gulliver, 1958, şi Cartea cu Apolodor, 1959, cu
ilustraţii de Jules Perahim. Cu toate acestea, continuă să scrie,
pentru el, şi poeme suprarealiste (de exemplu, Heraclit, în
1958). Împreună cu prietenul lui Jules Perahim, „jucându­ne
la Costineşti (1956?) şi Sighişoara (1958)“, duce la bun sfârşit
piesa de teatru Florenţa sunt eu, rămasă în manuscris
până la publicarea ei în caietul Athanor, în 2004. Va fi pusă
în scenă de Alexandru Dabija în 2011.
1960­1961 Publică volumele de versuri Poem despre tinereţea noas‑
tră şi Soarele calm, şi ele renegate ulterior, căci deloc
suprarealiste.
1962­1966 Scrie trei piese de teatru: Insula, Ceasornicăria Taus şi
Poate Eleonora..., pe care le va publica în volum în 1979.
Între 1962 şi 1964 suferă de o puternică depresie. Nu mai
iese din casă şi nu mai vrea să vorbească. Cu banii pe care
soţia lui, Lygia, îi moşteneşte de la o rudă, cumpără o casă
la Comana, în judeţul Giurgiu, unde se va retrage, de acum
înainte, mai ales vara. În 1964 publică A doua carte cu Apolodor,
cu ilustraţii proprii. O cunoaşte pe Sanda Roşescu, studentă.
Dialogul lor, purtat în decursul a câteva luni şi înregistrat
pe o bandă de magnetofon, va fi transcris de Gellu
Naum şi publicat postum, în 2003, la Editura Paralela 45,
sub titlul Despre interior‑exterior. Gellu Naum în dia log cu
Sanda Roşescu.
1967 E vizitat de un student care­şi dorea mult să­l cunoască:
viitorul poet Sebastian Reichmann (traducător, mai târziu,
al poemului Tatăl meu obosit şi al romanului Zenobia în
limba franceză).
1968 I se publică, după mai mult de 20 de ani, un volum de
poezie suprarealistă, Athanor. Se joacă pe scena Teatrului
Bulandra din Bucureşti Nepotul lui Rameau, dramatizare
de Gellu Naum după Diderot, în regia lui David Esrig. Alain
11