Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

BAZOFILIE 1. afinitatea unei celule sau unui ţesut pentru coloranţi bazici;
2. creşterea anormală a numărului de granulocite bazofile în
sânge.
BĂUŢ discul germinativ la oul de pasăre, în cazul când este un ou
fecundat, blastodiscul se găseşte într-un stadiu când
segmentarea este încheiată şi când începe formarea
endodermului.
BĂTAIE (ZGOMOT) fiecare din contracţiile şi dilataţiile alternative ale inimii şi
arterelor.
BĂTĂTURĂ îngroşare considerabilă, dură, dureroasă, a stratului cornos al
epidermei, localizată în general pe faţa dorsală a degetelor
piciorului, provocată prin compresiunea pielii între os şi
încălţăminte.
BÂLBÂIALĂ dificultate în vorbire caracterizată prinntr-o articulare ezitantă şi
imperfectă a cuvintelor.
BÂZÂIT (ZUMZET) zgomote de intensitate variabilă, percepute în mod continuu sau
intermitent, care nu se datoresc unor sunete venite din exterior,
ci unor cauze interne.
B.B.S. abr. Besnier-Boeck-Schaumann
B-COMPLEX grup de factori de creştere printre care se numără vitaminele
hidrosolubile B 1, B 2, B 3, B 6, B 12.
B-CROMOZOMI noţiune utilizată de geneticianul L.F. Randolph (1928) pentru a
indica corpusculi heterocromatici aflaţi în unele cariotipuri, în
plus faţă de numărul normal de cromozomi; asemenea
corpusculi au fost descoperiţi atât la plante cât şi la animale.
B.C.G. abr. bacil Calmette-Guerin
BEAT (COL UTERI) insuficientă închidere a orificiului intern al colului uterin,
congenitală sau consecinţa unui traumatism obstetrical, putând
fi cauză de avorturi spontane repetate.
BEAT (DESCHIS, LARG) starea unui organ cavitar menţinut deschis datorită structurii
sale sau elasticităţii.
BECHTEREW (BOALA) sin. spondilartrita anchilozantă, după Bechterew Vladimir
Mihailovici, neurolog rus (1857-1927).
BECK-DOLERIS (OPERAŢIA) tehnică de histeropexie prin fixarea ligamentelor rotunde la
peretele anterior al abdomenului.
BECOTOMIE operaţiune care constă în îndepărtarea vârfului ciocului la
păsări.
BEER-LAMBERT (LEGEA) lege fundamentală în colorimetrie care se referă la absorţia
luminii de către o substanţă colorată traversată de un fascicul
luminos, fracţiunea de lumină absorbită şi deci scăderea
intensităţii luminoase, este proporţională cu grosimea stratului
traversat.
BEHIC (BECHIC) (gr. bex, bechos – tuse) mijloc utilizat contra tusei, folosit
incorect în loc de antibehic.
BEL unitatea de măsură a intensităţii sonore. urechea umană fiind
capabilă să aprecieze diferenţe de intensitate de zece ori mai
slabe decât un bel, în practica medicală se foloseşte decibelul.
BELTO 1. factor genetic care este responsabil de apariţia semnelor
caracteristice, denumite muşcături albastre sau portocalii la
câini,
85