Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

ASTACIA pigment roşu carotenoid care se găseşte în corpul crustaceilor
(racilor, homarilor, crabilor).
ASTAZIE (gr. a + stasis - staţiune) pierderea facultăţii de a menţine
corpul în poziţie vetricală (patrupedală la animale).
ASTEATOZĂ lipsa de secreţie grăsoasă a pielii normale; sinonim cu xeroză.
ASTEIC persoană suferind de astenie.
ASTEIE diminuare patologică a capacităţii de efort fizic şi psihic.
ASTER figură simetrică, sub formă de stea, care înconjoară centrosomul
în mitoză şi meioză; fibrele sau microtubulii asterieni care
radiază în citoplasmă sunt organizate de partea distală a
centriolului, sunt birefringente.
ASTERIDE clasă din încrengătura Echinoderma, cu formă pentagonală sau
de stea; au simetrie radiară, constituită din cinci antimere, ex
steaua de mare.
ASTIGMATISM (gr. a + stigma - punct) defect de curbură a mediilor
refrigerente ale ochiului cauzând imposibilitatea convergenţei
într-un singur punct a razelor homocentrice.
ASTM stare patologică în care există o nevoie intensă de aer, evacuarea
acestuia din plămâni făcându-se cu dificultate.
ASTMOGE agent care poate provoca accese de astm; zone sau puncte din
tractul aerofor a căror excitaţie provoacă astm.
ASTM CARDIAC criză de sufocare survenită mai ales noaptea la bolnavii cu
insuficienţă cardiacă, cu stază pulmonară.
ASTM EOZIOFILIC
TROPICAL
sin. pneumonia eozinofilică tropicală.
ASTRAFOBIE frică de furtună, frică de fulgere şi tunete.
ASTRAGAL os tarsian numit şi talus; os de formă cubică din care cauză în
antichitate astragalul de miel era utilizat ca zar în jocurile de
noroc.
ASTRAGAL ACCESORIU osul trigon
ASTRAGALECTOMIE excizia astragalului
ASTRAGALO-CALCAEA sin. calcaneo-astragalian
ASTRAGALO-AVICULAR care se referă la astragal şi la osul navicular sau scafoidul
tarsian.
ASTRIGET medicament cu acţiune locală, care produce retractarea
ţesuturilor prin precipitarea sau coagularea reversibilă a
proteinelor de suprafaţă.
ASTROCITOM multiplicarea exagerată a celulelor nevroglice denumite
astrocite, formând o tumoare.
ASTUPARE obturarea unui canal sau a unei cavităţi prin acumulare de
materii.
AŞCHIE 1. mică bucată de lemn sau metal pătrunsă accidental sub piele
ori sub unghie.
2. sin. eschilă, fragment rezultat prin "explozia" osului, în
fracturi.
69