Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

ARTERIA LUSORIA anomalie frecventă a arterei subclaviculare drepte care ia
naştere în stânga şi trece în spatele esofagului pentru a ajunge
de partea căreia îi este destinată.
ARTERIECTAZIE dilataţia unei artere.
ARTERIECTOMIE rezecţia unei artere sau a unui segment de arteră.
ARTERIOGRAFIE radiografia arterială dupã injectarea unei substanţe radioopace.
ARTERIOGRAFIE
BROŞICĂ
ARTERIOGRAFIE
MEDULARĂ
ARTERIOGRAFIE
SELECTIVĂ
radiografie după opacifierea arterelor bronşice cu un cateter
selectiv.
examen radiologic al arterelor măduvii spinării, dupã
opacifierea pediculilor vasculari, pornind de la aortă.
radiografie după opacifierea unei artere prin cateterism selectiv
al locului de origine, pe cale femurală, humerală etc.
ARTERIOLE ramificaţii arteriale care preced metarteriolele.
ARTERIOLIT concreţiune calcară în peretele unei artere.
ARTERIOPATIE orice afecţiune a pereţilor arterelor.
ARTERIOSCLEROTIC 1. care se referă la arterioscleroză;
2. care suferă de arterioscleroză.
ARTERIOSCLEROZĂ nume de ansamblu pentru afecţiuni caracterizate prin îngroşarea
şi duritatea crescută a pereţilor arteriali, înglobând de asemenea
şi plăci de aterom.
ARTERIOSPASM spasm al pereţilor unei artere.
ARTERITĂ orice proces inflamator care afectează tunicile unei artere,
însoţindu-se uneori de tromboză, urmat uneori de dilataţie, mai
rar chiar de ruptură.
ARTERITĂ TEMPORALĂ sin. maladia Horton.
ARTICULARE DETARĂ 1. raport între arcadele dentare sau între dinte şi antagonistul
său în timpul ocluziei;
2. trecerea de la o poziţie de ocluzie dentară la alta.
ARTICULAT care posedă una sau mai multe articulaţii.
ARTICULAŢIE ansamblul elementelor prin care un os se leagă funcţional cu
altul. sin. încheietură.
ARTICULAŢIA
COXOFEMURALĂ
ARTICULAŢIA
MEDIOTARSIAĂ
ARTICULAŢIA
SCAPULOHUMERALĂ
ARTICULAŢIA
TARSOMETATARSIAĂ
articulaţia care uneşte capul femurului cu cavitatea cotiloidă a
osului iliac (articulaţia şoldului).
sin. articulaţia Chopart; articulaţie care uneşte primul rând al
oaselor tarsiene cu cel de-al doilea; se compune din două
articulaţii distincte: articulaţia astragalo-scafoidiană, intern şi
articulaţia calcaneo-cuboidiană, extern.
articulaţia ce uneşte capul humerusului cu cavitatea glenoidă a
omoplatului (articulaţia umărului).
articulaţia care uneşte osul cuboid şi cele trei oase cuneiforme
ale tarsului cu baza celor cinci oase metatarsiene. sin. articulaţia
Lisfranc.
65