Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

APOFIZA PTERIGOIDÃ apofiza osoasã implantata pe faţa inferioara a sfenoidului.
APOFIZA SEMILUARĂ creasta care înalţă fiecare din marginile laterale ale feţei
superioare ale corpurilor vertebrale cervicale, articulate cu
suprafaţa oblică şlefuită a platoului inferior al vertebrei
subiacente.
APOFIZĂ SPIOASĂ proeminenţă mediană şi posterioară a arcului neural al vertebrei,
implantată printr-o bază largă la unghiul de unire al lamelor
vertebrale, îndreptată posterior cu vârful.
APOFIZÃ STILOIDÃ prelungire în formã de stilet a unui os.
APOFIZÃ TRASVERSÃ fiecare din cele douã apofize ale unei vertebre, implantatã
lateral pe arcul posterior al vertebrei.
APOFIZÃ ZIGOMATICÃ apofiza lungã care se detaşeazã din scoica temporalului,
deasupra şi anterior conductului auditiv extern. ea corespunde
pomeţilor.
APOFIZITÃ inflamaţia apofizei unui os.
APOGEU momentul când semnele unei boli ating intensitate maximã,
respectiv valoarea maximă atinsă de un parametru.
APOMIXIE noţiune utilizată de biologul H. Winkler (1908), pentru a indica
înlocuirea reproducerii sexuate prin alte forme de înmulţire,
care, evitând meioza sau singamia, asigură reproducerea
neschimbată a genotipului respectiv; la plante indică procesele
reproductive fără fecundare, înrudite cu partenogeneza, dar
incluzând dezvoltarea din alte celule decât ovulele, cum sunt
apogamia şi aposporia.
APOEVROZĂ foiţă care se găseşte la capătul tendoanelor; membrană care
înveleşte un muşchi; partea terminală fibroasă şi lată a unui
muşchi la nivelul inserţiei.
APOEVROZECTOMIE excizia parţialã sau totalã a unei aponevroze.
APOEVROZITÃ inflamaţia unei aponevroze.
APOPLEPTIC care se referã la apoplexie sau i se datoreşte, care suferã de
apoplexie.
APOPLEXIE pierderea bruscă a cunoştinţei, a motilităţii, dar cu păstrarea
circulaţiei şi respiraţiei.
APOPTOZĂ serie regulată de evenimente care conduc la exitus şi la
modificări celulare ca răspuns la semnalele fiziologice
specifice, cunoscut şi ca moartea celulară programată.
APOS care conţine apã sau care este provocat de apã.
APOSTEMA abces, colecţie de puroi. (termen utilizat rar).
APOTECIE organ de fructificaţie, ască, în formă de cupă, farfurie sau disc,
la unii fungi din clasa Ascomycetes şi licheni din clasa
Ascolichenes.
APOZIŢIE în chirurgie, unirea a douã elemente, de exemplu a douã organe
ori ţesuturi.
APRAGMATISM incapacitatea de a realiza un proiect, chiar dacã este un act
elementar.
APRAXIE incapacitatea de a executa mişcãri coordonate voluntare, având
funcţiile musculare şi senzoriale conservate, ex. apraxie
digitalã, motorie, executarea unor acte ce par absurde.
61