Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

care rezultă.
ABERAT care se îndepărtează de normal, mai ales ca localizare; ex. tiroidă
aberantă.
ABERAŢIE (lat. aberratio – rătăcire, îndepărtare de adevăr), anormalitate,
orice deviere de la situaţia normală, de ex., defectul imaginii date
de un instrument sau un sistem optic (cum ar fi ochiul).
ABERAŢIE AUTOSOMALĂ (lat. auto – propriu, soma – corp); modificări structurale ale
cromozomilor somatici.
ABERAŢIE CROMATICĂ culorile componente ale luminii albe sunt refractate diferit, cel
mai puternic sunt refractate razele U.V., iar cele I.R., cel mai
puţin şi din această cauză, imaginea formată pe o lentilă va fi
ABERAŢIE
CROMOZOMIALĂ
înconjurată de benzi colorate în violet înăuntru şi în roşu în afară.
alterarea structurii unui cromozom în raport cu cromozomul
formei originale, tipurile principale sunt deficienţa, translocaţia,
inversiunea, duplicaţia.
ABERAŢIE GUSTATIVĂ tendinţa de a consuma substanţe nealimentare, cel mai frecvent ca
urmarea unei stări carenţiale sau nervoase.
ABERAŢIE OPTICĂ (gr. opsis - vedere), erori vizuale, iluzii optice privind forma,
distanţa şi dimensiunea obiectelor, datorită înşelării creierului de
anumite efecte (de ex. distanţa dintre două puncte este mai mare
dacă între ele se găsesc mai multe puncte)
ABERAŢIE SFERICĂ (gr. sphaera - glob), formarea mai multor focare de raze care
traversează suprafaţa unei lentile, întrucât cele care traversează
porţiunile periferice ale lentilei vor forma un focar mai apropiat
de lentilă decât razele care străbat mijlocul lentilei.
ABETA-
sin. acantocotoza.
LIPOPROTEIEMIE
ABIOGEEZA apariţia vieţuitoarelor din materia lipsita de viata: generaţia
spontanee.
teoria generaţiei spontanee, a fost larg răspândită şi acceptată din
antichitate până în mijlocul secolului al XVIII-lea; în cadrul
teoriei se susţinea, că unele plante apar din rouă, iar unele
animale se nasc din carnea în descompunere; Francesco Redi, în
jurul anului 1665, a prezentat primele probe ştiinţifice care se
opuneau teoriei generaţiei spontane, el a demonstrat că pe o carne
în putrefacţie nu se dezvoltă larve dacă aceasta a fost plasată întrun
loc ferit de muşte; Spallanzani, în jurul anului 1765, folosind o
tehnică adecvată, sterilizarea prin fierbere a infuziilor în vase
închise ermetic, a dovedit că nici microorganismele nu se nasc
din abiogeneză, iar Louis Pasteur, în 1861, a demonstrat definitiv
netemeinicia teoriei generaţiei spontane.
ABIOTROFIE (gr. a + bios + trophe - nutriţie) viaţa scurtă a unor celule sau
tesuturi; lipsa de vitalitate; încetarea precoce a unor functii.
ABIOZĂ (gr. a + bios – fără viaţă) stare lipsită de viaţă.
ABISAL (gr.- fără, byssos - fund), de foarte mare adâncime, abis; animal
abisal, locuitor al zonelor foarte adânci ale oceanelor (peste 2000
de metri adâncime), printre acestea sunt peşti, crustacee,
echinoderme, viermi ş.a, adaptate la întuneric, presiune mare etc,
animalele abisale au suferit modificări ale organelor de vedere
(care pot fi atrofiate sau exagerat de mari; unele pot să aibă
organe care produc lumină, fiind fotogene) şi ale organelor tactile
6