Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

VIRULET care se referă la virulenţă, care are putere patogenă.
VIRULEŢĂ capacitatea unui germen patogen de a se dezvolta într-un organism dintr-o
specie dată, de a produce toxine specifice şi de a produce o stare patologică.
VIRULICID mijloc fizic sau chimic care distruge virusurile.
VIRUS (lat. virus – otravă, infecţie, lichid otrăvitor), germen din grupul
inframicrobian, cu dimensiuni extrem de mici, cultivabil numai în celulele vii.
VIRUS ECHO sin. Echovirus.
VIRUS POX sin. Poxvirus.
VIRUS VARICELLA-ZOA virusul responsabil din grupul Herpes virus.
VIRUS VACCI vaccin preparat din virus viu, atenuat prin treceri succesive pe medii de
cultură celulare.
VIRUSAL sin. viral.
VIRUSAT produs cu proprietăţi inhibante a multiplicării unor virusuri în special a
virusului hepatic.
VIRUSUL H.I.V. virusul care determină boala numită SIDA (sindromul imunodeficienţei
dobândite).
VIS ansamblul imaginilor, ideilor incoerente sau mai mult ori mai puţin
structurate, care se prezintă în timpul somnului şi care devin conştiente
uneori după trezire, visele arată în mare măsură dorinţele secrete ale
individului şi gândurile din sfera inconştientului; de aceea, interpretarea lor
are mare însemnătate în psihanaliză, în timpul visului apar trasee
encefalografice caracteristice; datorită lor se ştie că visele nu se produc decât
în timpul somnului paradoxal, cercetări recente arată că visele sunt necesare
pentru echilibrul psihic fiind obligatorii pentru supravieţuire.
VISCER (lat. viscera –organe interne, intestin), orice organ conţinut într-o cavitate a
corpului: cavitatea toracică, cavitatea abdominală, cutia craniană.
VISCERAL referitor la viscere.
VISCERALGIE orice durere profundă, la nivelul unui viscer, în general de origine nervoasă.
VISCERE termen generic dat organelor interne.
VISCEROCEPTOR receptor care aparţine grupului de interoceptori care asigură sensibilitatea
viscerală.
VISCEROGE care îşi are originea într-un organ visceral; se referă mai ales la unele reflexe.
VISCEROIHIBITOR care inhibă mobilitatea sau funcţia unui organ.
VISCEROPTOZĂ 1. (lat. viscera + ptosis - cădere), căderea sau deplasarea organelor de la
locul lor în corp,
2. căderea masei gastrointestinale la om sau animalele care au musculatura
abdominală foarte relaxată.
VISCEROMOTOR care conduce influxul nervos la un viscer sau care îl stimulează.
VISCEROTROP care are afinitate deosebită pentru viscere.
VITAL care se referă la viaţă, care îi este indispensabil.
538