Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

VETILAŢIE ansamblul fenomenelor fizice şi mecanice care permit schimburile gazoase
în timpul respiraţiei pulmonare.
VETRAL care se referă la abdomen sau la faţa anterioară a corpului uman (în opoziţie
cu dorsalul).
VETRICUL (lat. ventriculus, dim. de la venter – pâtec, stomac), termen folosit în
nomenclatura anatomică pentru o cavitate mică, aşa cum sunt cavităţile
inimii sau ale creierului.
VETRICULAR care se referă la un ventricul (cardiac sau cerebral).
VETRICULI CARDIACI fiecare din cele două cavităţi ale cordului aşezate anterior faţă de auricule şi
separate între ele prin septul interventricular.
VETRICULI CEREBRALI dilataţii ale canalului ependimar al encefalului, care conţin lichid
cefalorahidian secretat de plexurile coroide, aceste sunt: ventriculii laterali
(drept şi stâng), al treilea ventricul şi al patrulea ventricul.
VETRICULITĂ inflamaţia stomacului glandular la păsări.
VETRICULO-
ATRIOSTOMIE
VETRICULO-
CISTEROSTOMIE
drenarea lichidului din ventriculii cerebrali în atriu drept cardiac prin
intermediul unui tub foarte fin; este indicată pentru combaterea unor
hidrocefalii.
crearea unei comunicări între ventriculii cerebrali şi cisternele de bază,
pentru a permite drenarea lichidului cefalorahidian în caz de hidrocefalie
prin obstrucţia orificiilor Monroe.
VETRICULOGRAFIE explorare radiologică a ventriculilor cerebrali după introducerea de aer sau
după puncţia acestora.
VETRICULOGRAMĂ în electrocardiografie, traseul care traduce depolarizarea şi repolarizarea
muşchilor ventriculari şi care conţin ansamblurile: QRS, RS-T, T şi U.
VETRICULOSTOMIE ventriculocisternostomie.
VETRICULUL AL
PATRULEA
v. ventriculii cerebrali.
VETUZĂ pahar de sticlă care se aplică pe piele, după ce aerul conţinut a fost rarefiat,
având scopul de a provoca revulsia locală.
VEULĂ venă de dimensiuni mici.
VERATRIĂ alcaloid toxic care se găseşte mai ales în rizomul şi rădăcinile de ştirigoaie
(Veratrum).
VERDE DE PARIS sin. verde Schweinfurt – acetoarsenitul de cupru.
VERGEŢĂ mişcare a celor doi ochi în care axele vizuale nu mai sunt paralele; acestea
se pot apropia (convergenţă) sau îndepărta (divergenţă).
VERGETURI (lat. virga – mlădiţă, vargă) atrofii cutanate liniare, iniţial roşii-violacee,
apoi alb-sidefii, de obicei în şiruri paralele.
VERMES (lat. vermis -vierme), denumire dată unor metazoare nevertebrate tridermice,
care alcătuiesc un grup heterogen de vieţuitoare al căror corp este
vermiform.
532