Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

TRAHEITĂ inflamaţie acută sau cronică a traheei.
TRAHELHEMATOM hematom al gâtului format uneori în teaca sternocleidomastoidianului, la
nou născut, ca urmare a unui traumatism în timpul travaliului.
TRAHELISM contractură spasmodică a muşchilor gâtului care se produce în unele crize
de epilepsie, provocând jenă respiratorie şi circulatorie.
TRAHELOPEXIE sin. cervicopexie.
TRAHELOPLASTIE intervenţie chirurgicală practică efectuată pe colul uterin pentru a-i da o
morfologie şi situaţie normale.
TRAHELORAFIE repararea rupturilor colului uterin.
TRAHEOBROŞITĂ inflamaţia simultană a traheei şi bronhiilor.
TRAHEOLĂ element de constituţie al sistemului traheal la insecte.
TRAHEOMALACIE ramolismentul cartilajelor traheei.
TRAHEOMALACIE
ESEŢIALĂ
creşterea complianţei traheei, generalizată sau localizată, primitivă şi
secundară, radiologic se traduce prin diminuarea diametrului
anteroposterior traheei, în timp ce diametrul transversal poate rămâne
normal.
TRAHEOPLASTIE operaţie cu scopul de a reface printr-o grefă, de obicei cutanată, o trahee
mutilată printr-o pierdere de substanţă.
TRAHEORAFIE sutura chirurgicală a traheei.
TRAHEOSCOPIE explorarea vizuală cu ajutorul bronhoscopului care se introduce prin gură
sau printr-un orificiu practicat în trahee.
TRAHEOSTEOZĂ strâmtorarea traheei.
TRAHEOSTOMIE operaţie prin care traheea este fixată la piele după ce i s-a practicat un
orificiu, pentru asigurarea respiraţiei permanente pe această cale.
TRAHEOTOMIE incizia peretelui anterior al traheei, practicată în cazul unui obstacol la
nivelul faringelui sau laringelui şi care împiedică pătrunderea aerului în
plămâni.
TRAHEOTOMIZAT subiect care a suferit o traheotomie.
TRAHOM conjunctivită granuloasă.
TRAIIG AUTOGE neologism englez însemnând antrenament autogen; metodă de relaxare
musculară prin sugestie vizând o concentrare asupra eului pentru
reprezentarea imaginii corpului.
TRACHILIZAT medicament care reduce starea de presiune psihică şi determină o stare de
calmare, de indiferenţă.
TRASAMIARE v. transaminază.
TRASAMIAZĂ orice enzimă care activează transferul grupurilor aminate ale acizilor
aminaţi pe acizi cetonici sau aldehide, jucând astfel un rol în degradarea
proteinelor şi în sinteza glucozei plecând de la substanţe nonglucidice.
495