Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

TESTUL DE POSTURĂ explorarea funcţională a tensiunii arteriale constând în măsurarea acesteia
în poziţia culcat, apoi aşezat şi în picioare, la hipertensivi poziţia în
picioare antrenează creşterea tensiunii.
TESTUL CU
FEOLSULFOFTALEIĂ
v. fenolsulfonftaleină.
TESTUL IELULUI tehnică de cercetare calitativă in vitro a reacţiei de precipitare a
anticorpilor în prezenţa antigenelor corespunzătoare, efectuată în mediu
lichid.
TESTUL LA D-XYLOZĂ test de determinare a stărilor de malabsorţie intestinală, în special la
nivelul duodenului, constând în absorţia de către bolnav, a unei soluţii de
d-xyloză şi apoi dozarea acestuia în sânge şi urină.
TESTUL POSTCOITAL sin. testul Huhner.
TESTUL ROZETELOR v. imunoaderenţă.
TETAB v. vaccin TeTAB.
TETAIC 1. care se referă la tetanos, care are caracterele acestuia;
2. care este atins de tetanos.
TETAIE stare de hiperexcitabilitate neuromusculară, trădată prin tulburări
senzitive, motorii, trofice etc.
TETAIE HIPERPEICĂ v. sindromul de hiperventilaţie pulmonară.
TETAIE
PARATIREOPRIVĂ
v. hipoparatiroidie.
TETAOID asemănător convulsiilor tetanice.
TETAOS boală infecţioasă acută provocată de bacilul tetanic.
TETRACICLIĂ 1. antibiotic produs de o specie de Streptomyces şi obţinut prin sinteză,
având un spectru larg de acţiune, eficace contra cocilor, bacililor gram
pozitivi şi gram negativi, rickettsiilor, spirochetelor şi tolerat în general
bine, se administrează pe cale orală;
2. nume general al unui grup de antibiotice cu structură chimică
asemănătoare şi al cărei reprezentant tipic este cel descris mai sus.
TETRACLORETILE lichid incolor, cu miros eterat, neinflamabil, întrebuinţat ca dizolvant al
unui mare număr de substanţe, vaporii săi sunt toxici.
TETRADĂ grup de patru elemente.
TETRAHIDROCAABIOL abr. T.H.C., drog halucinogen conţinut în cannabis,
TETRAHIDRO-
CORTICOSTERO
metabolit principal al corticosteronului, eliminat în cantităţi mici în urină.
TETRAHIDROCORTIZOL sin. urocortizol, metabolit al cortizolului care se găseşte în urină,
TETRAIODOTIROIĂ abr. T., sin. tiroxină.
TETRAMER care este divizat în patru părţi.
TETRAOPSIE varietate de anopsie, interesând un sfert din câmpul vizual.
TETRAPLEGIE paralizia mai mult sau mai puţin completă a celor 4 membre.
484