Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

TEODIIE sin. tenalgie.
TEOLIZĂ secţionarea aderenţelor constituite la nivelul unui tendon în scopul
restabilirii mobilităţii sale.
TEO (CAPSULA LUI) membrană formând o teacă fibroasă care înveleşte partea posterioară
sclerală a globului ocular, de care e separată printr-un spaţiu grăsos
spaţiul Tenon; ea este perforată de nervul optic.
TEOIA care se referă la capsula lui Tenon.
TEOITĂ inflamaţia capsulei lui Tenon.
TEOPEXIE fixarea, în general prin sutură, a unui tendon de muşchiul corespunzător.
TEOPLASTIE refacerea chirurgicală a unui tendon.
TEORAFIE suturarea unui tendon secţionat.
TEOSIOVITĂ inflamarea unui tendon şi a tecii sale sinoviale.
TEOTOMIE secţionarea chirurgicală a unui tendon.
TEOZITĂ sin. tendinită.
TESIOACTIV se spune despre o substanţă care, chiar într-o foarte slabă concentraţie,
scade tensiunea superficială a lichidului în care este dizolvată.
TESIOMETRU sin. sfigmomanometru.
TESIUE 1. rezistenţa opusă de pereţii cavităţilor organice sau conducte faţă de
lichidele sau gazele conţinute;
2. tensiune electrică- diferenţă de potenţial electric între două puncte;
acestea se exprimă în volţi.
TESIUE ARTERIALĂ 1. într-un sens strict, tensiunea pereţilor arteriali corespunzătoare presiunii
exercitată de sângele circulant;
2. prin extensie, sin. curent pentru presiune arterială.
TESIUE ARTERIALĂ
RETIIAĂ
TESIUE ARTERIALĂ
SISTOLICĂ
TESIUE
ITRAOCULARĂ
sin. presiune arterială oftalmică. abr. TAR.
abr. T.A.S.
sin. presiune intraoculară.
TESIUE OSMOTICĂ sin. presiune osmotică.
TESOR se spune despre un muşchi care determină tensionarea unei structuri
anatomice, ex. muşchiul tensor al fasciei lata.
TETACULE organe subţiri, musculoase şi senzitive, uneori ramificate, situate la cap
sau în jurul gurii, la numeroase animale nevertebrate; servesc la explorare,
condus şi apucat hrana sau la fixare.
TETACULATE încrengătură (Tentaculata sau Lophophorata), de organisme
protostomiene celomate, marine, cu gura înconjurată de un organ circular
sau în formă de potcoavă – lofoforul – care poartă numeroase tentacule
acoperite cu cili vibratili, cu nutriţie de tip microfagic şi mucociliar.
480