Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

TEMPOROPOTI care se referă la lobii temporali şi la protuberanţa inelară (puntea Varoli).
TEMPOROSPAŢIAL care se referă la timp şi spaţiu.
TEALGIE durere localizată la un tendon.
TEAR v. eminenţă tenară.
TEDIITĂ afecţiune inflamatorie a tendonului.
TEDIOS 1. de natură tendinoasă;
2. care se referă la tendoane.
TEDO partea terminală, distală sau proximală, a unui muşchi, formată din ţesut
conjunctiv alb, dens şi rezistent, prin care muşchiul se inseră la os.
TEDO COJUCT tendon terminal comun alcătuit din fibrele muşchilor transvers şi micul
oblic abdominal, cu inserţie pe pubis şi simfiza pubiană, înaintea
muşchiului mare drept abdominal.
TEDO PERFORAT 1. fiecare din cele 4 tendoane terminale ale muşchilor flexor comun
profund al degetelor care, la faţa palmară a celei de a doua falange,
perforează tendonul corespunzător flexorului comun superficical al
degetelor;
2. fiecare din cele 4 tendoane terminale ale muşchiului lung flexor comun
al degetelor piciorului, a cărăr poziţie anatomică este identică celei a
tendoanelor perforante ale degetelor mâinii în raport cu tendoanele
terminale ale muşchiului scurt flexor plantar.
TEDO PERFORAT 1. fiecare din cele 4 tendoane terminale ale muşchilor flexor comun
superficial al degetelor care sunt perforate la faţa palmară a celei de a
doua falange, de tendonul perforant corespunzător;
2. fiecare din cele 4 tendoane terminale ale muşchiului scurt flexor
plantar, a căror dispoziţie anatomică este similară celei ale tendoanelor
perforate ale degetelor.
TEDO (LIGAMET)
ROTULIA
ligament puternic întins între vârful rotulei şi tuberozitatea anterioară a
tibiei, format din prelungirea fibrelor tendinoase ale muşchiului
cvadriceps.
TEDOVAGIITĂ termen arhaic utilizat pentru definirea inflamaţiei simultane a unui tendon
şi a sinovialei vaginale care-i facilitează alunecarea.
TEECTOMIE excizia totală sau parţială a unui tendon.
TEESME (gr. teinen – a întinde), contracturi spastice dureroase ale sfincterului
striat anal sau ale colului vezicii urinare.
TEIAZĂ boală parazitară, determinată de prezenţa în intestinul omului a viermilor
paraziţi din genul Taenia.
TEIE 1. vierme parazit care trăieşte în intestinul subţire al omului;
2. structură în formă de bandă, de panglică.
TEIFUG care provoacă expulzia teniei.
TEODEZĂ 1. fixarea unui tendon rupt sau secţionat, la locul său normal de inserţie;
2. crearea unui nou punct de inserţie osoasă pentru tendonul unui muşchi
paralizat şi secţionat în acest scop.
479