Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

STOMODEU invaginaţie a ectodermului la embrion care întâlneşte endodermul; prin
creştere, rezultă un tub adânc care duce la formarea părţii anterioare a
intestinului şi a orificiului bucal.
STRABISM devierea axului vizual spre unghiul nazal (strabism convergent) sau
temporal (strabism divergent), provocată de un defect morfologic sau
funcţional al muşchilor drepţi oculari.
STRAGURIE urinare în jet fin sau picătură cu picătură, consecinţă a strâmtorării uretrei
sau gâtului vezical.
STREPTOBACIL gen de bacil care se grupează în lanţuri.
STREPTOCOC gen de bacterii din familia Lactobacillaceae, clasa Schizomycetes,
cuprinzând coci dispuşi în lanţuri, uneori capsulaţi, în general imobili,
gram pozitivi.
STREPTOCOCCUS sin. streptococ; gen de bacterii din familia Lactobacillaceae, clasa
Schizomycetes, cuprinzând coci dispuşi în lanţuri, uneori capsulaţi, în
general imobili, gram pozitivi.
STREPTOCOCIE infecţie specifică sau condiţionată, determinată de numeroase specii din
genul Streptococcus spp., întâlnită la majoritatea mamiferelor şi păsărilor.
STREPTOKIAZĂ fibrinolizină, elaborată de streptococi, reprezentând de fapt o kinază, care
activează factorul litic existent în serul sanguin normal.
STRES termen anglo-saxon desemnând orice agresiune din mediu sau orice stare
de tensiune creată de mediu şi faţă de care organismul se apără prin reacţii
adaptive de suprasolicitare.
STRIAT (CORPUL) formaţiune complexă din structura interioară a telencefalului, situată în
baza creierului, înainte şi în partea laterală a păturilor optice.
STRICIA alcaloid extras din seminţele plantei Strychnos nux vomica, foarte toxic
pentru om şi animalele domestice.
STRICTURA zonă în care lumenul unui organ canalicular apare cu un diametru mai
redus.
STRIE firişor de sânge vizibil într-o masă de puroi sau într-o secreţie.
STROBIL 1. (gr. strobilos – con de brad) proces de dezvoltare la unele meduze (ex.
Aurelia aurita), din clasa Scyphozoa, caracterizat prin diviziuni
transversale succesive ale scifopolipului, care determină naşterea unor
meduze tinere, în formă de disc, aşezate în teanc; separarea acestor discuri
meduzare reprezintă înmulţirea asexuată;
2. regiune a corpului, la viermii din clasa Cestoidea, constituită din
porţiuni numite proglote, dispuse una după alta în ordine liniară;
3. con compact format din bractee membranoase persistente, fiecare
reprezentând o sporofilă pistilată (ex. Lycopodium).
STROBILAŢIE proces de înmulţire asexuată prin fragmentarea strobilului, caracteristic
scifomeduzelor (ex. Aurelia), sau prin separarea proglotelor, la viermii
laţi sau la cestode.
STROFATIĂ glicozid cu acţiune tonicardiacă de urgenţă.
468