Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

SPERMOGRAMĂ (gr. sperma –sămânţă; gramma - notare), redarea sub formă de tabel a
însuşirilor macroscopice şi microscopice ale spermei unui reproducător.
SPETIT mers defectuos caracterizat prin limitarea amplitudinii pasului; este
determinat de o afecţiune acută sau cronică, la nivelul articulaţiei scapulohumerale.
SPIC tip de inflorescenţă, similară racemului, la care florile sunt sesile (ex. la
pătlagină).; când pe axul principal (rachis) la noduri (călcâie) se inseră
spiculeţe (uni sau multiflore) rezultă spicul compus (ex. la grâu).
SPICUL 1. vârf sau proces mic ascuţit;
2. formaţiune mică, sub forma unui ac, de calcar sau siliciu, prezentă la
unele animale nevertebrate.
SPICULEŢ spic simplu care intră în alcătuirea spicului compus; este format din două
frunzişoare, glumele, care învelesc una sau mai multe flori, inserate pe un
ax, rachis; fiecare floare, la rândul ei, este apărată de două frunzişoare,
paleele, din care, cea inferioară, lemma poate fi prevăzută cu o prelungire,
arista.
SPI 1. frunze, stipele, ramuri sau rădăcini metamorfozate (ex. cactus, dracilă,
salcâm etc.);
2. plantă erbacee bienală din familia compozitelor, cu tulpina ramificată,
spinos-aripată, frunze penat-sectate, spinos-dinţate şi flori roşii, dispuse în
capitule (Carduus acanthoides).
SPIRIL nume generic atribuit unor bacterii în formă de spirală mobilă; se găsesc
în apele stătătoare şi sunt în general, saprofite.
SPIROCHETE microorganisme din familia spirochaetaceae, cu un corp spiralat, flexibil,
animat în mişcări.
SPIRURATOZĂ helmintoză produsă de viermi din subordinul Spirurata (ex. habronemoza
cabalinelor, tetrameroza păsărilor etc.).
SPLAHIC referitor la viscere.
SPLEIUS muşchi din cervicală dorsală, inserat pe apofizele ale primelor vertebre
toracale, iar printr-o serie de dinţături prinzându-se de tendonul muşchilor
complecşi mici şi pe apofizele transversale ale primelor vertebre
cervicale.
SPLEOMEGALIE simptom constând din mărirea de volum a splinei.
SPLEOTOMIE 1. incizarea splinei;
2. disecţia splinei.
SPLIĂ organ anexă al aparatului circulator, cu rol hematopoietic şi hematolitic,
situat în cavitatea abdominală, fiind prezent la marea majoritate a
vertebratelor; substanţa splenică este formată din ţesut limfoid; este
elastică şi contractilă; splina îndeplineşte o funcţie hematopoietică
(produce limfocite), dar şi una hemolitică (distruge, prin fagocitoză,
eritrocitele şi trombocitele îmbătrânite).
SPODILARTRITĂ inflamaţie a articulaţiilor vertebrale.
463