Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

SOMATOTROP hormon secretat de lobul anterior al hipofizei ce stimulează creşterea,
influenţează metabolismul glucidic, protidic şi lipidic având acţiune
glucostatică, diabetogenă, pancreatotrofică şi anabolică.
SOM stare de repaus a organismelor animale şi umane, alternând periodic cu
starea de veghe şi care se manifestă prin modificări calitative ale
funcţiunilor vegetative şi motorii, ale proceselor neurocerebrale, ale
activităţii psihice şi ale comportamentului exterior.
SOMAMBULISM tulburare de conştienţă de tip crepuscular, care apare în timpul somnului
şi este caracterizată prin păstrarea posibilităţii de a executa acte motorii
complexe.
SOMOLEŢĂ stare intermediară între somn şi veghe, întălnită în mod patologic în
afecţiuni organice ale creierului.
SODAJ explorarea unui canal, plăgi profunde etc. cu ajutorul unei sonde.
SODĂ instrument utilizat pentru sondajul organelor sau funcţiunilor caniculare.
SOREDIE organ globular de înmulţire vegetativă la licheni. Se formează în talul
lichenului şi constă dintr-un grup mic de celule algale învelite de hifele
ciupercii.
SORI grupare de sporangi (vizibilă cu ochiul liber) situată pe faţa inferioară a
frunzelor la ferigi.
SPADIX inflorescenţă racemoasă simplă, asemănătoare spicului la care axul
principal pe care cresc florile sesile este îngroşat şi cărnos (ex. la rodul
pământului).
SPASM (gr. spasmos – încordare, convulsie, contractură) – convulsie involuntară
strict localizată (mai ales la musculatura netedă) sau interesând un grup de
muşchi.
SPASMOFILIE (gr. spasmos + filia -tendinţă), stare patologică; sistemul nervos şi cel
muscular răspund la orice excitaţie nervoasă şi la orice infecţie prin
convulsii.
SPASMOLITIC (gr. spasmos + lysis – suprimare), care suprimă spasmul.
SPASTICITATE hipertonie musculară piramidală.
SPAVA din franţuzescul, eparvin, sin. osul boului; osteoartrită (tară dură) produsă
de cauze predispozante şi determinante.
SPECIAŢIE formarea speciilor în cursul evoluţiei lor.
SPECIE unitate de bază folosită în clasificarea animalelor şi plantelor; defineşte un
grup de indivizi compatibili sexual şi au foarte mare asemănare
morfofiziologică; speciile sunt incluse în genuri.
SPECIFIC trăsătură caracteristică; particularităţi care caracterizează o specie; numele
secund, care indică specia, în nomenclatura binară.
SPECULUM (lat. speculum - oglindă), instrument format în general din două valve care
pot fi îndepărtate printr-un dispozitiv special în aşa fel încât, după
introducerea lui într-un organ cavitar, conduct etc., prin distanţarea
valvelor, să forţeze îndepărtarea pereţilor organului respectiv, permiţând
explorarea vizuală a interiorului, distingându-se speculum bucal,
auricular, vaginal, rectal etc.
461