Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

SIFOOFORE ordin (Siphonophora) de celenterate, din clasa Hydrozoa, care include
circa 300 de specii marine, în general, planctonice, coloniale, frumos
colorate, care plutesc liber în apă; indivizii din colonie sunt diferenţiaţi
morfofiziologic, îndeplinind funcţii diverse; la un capăt se află un individ
plutitor transformat într-o veziculă plină cu aer (pneumatofor), apoi
urmează îndivizi înotători (nectozoizi), indivizi hrănitori (gastrozoizi),
indivizi reproducători (gonozoizi etc.,); împreună aceşti indivizi formează
un ciorchine denumit cormidium.
SIGMOIDECTOMIE ablaţia parţială sau totală a colonului sigmoid.
SIGMOIDITĂ inflamaţia colonului sigmoid.
SIGMOIDOPEXIE fixarea chirurgicală a colonului sigmoid la peretele abdominal.
SFIGOIDOSTOMIE crearea unui anus artificial la nivelul fosei iliace stângi, suturând la piele
colonul sigmoid.
SILICAT sare sau ester al acidului silicic.
SILICIU element metaloid, tetravalent, cu numărul atomic 14 şi greutatea
moleculară 28.
SILICOARTRITĂ sin. pneumoconioză reumatoidă.
SILICOZĂ afecţiune pulmonară cronică cauzată de inhalarea de praf de silice. sin.
maladia pietrarilor.
SILICULĂ fruct uscat dehiscent, bicarpelar, lat, scurt, care are un perete despărţitor
fals (ex, traista – ciobanului, hreanul etc.).
SILICVĂ fruct uscat, bicarpelar, de 3-4 ori mai lungă decât lată, cu un sept fals
care-l separă în două compartimente, dehiscent, alungit-cilindric,
caracteristic cruciferelor (varză, conopidă).
SILURIA a treia perioadă a paleozoicului situată între ordovician şi devonian, care
începe în urmă cu circa 400-390.000.000 ani, când au apărut primele
animale adaptate vieţii pe uscat, primele plante terestre şi când dominau
animalele nevertebrate acvatice.
SIMBIOT organism animal sau vegetal care trăieşte în simbioză cu altul.
SIMBIOZĂ (gr. syn – împreună; bios - viaţă), formă de convieţuire reciproc
avantajoasă între două specii diferite de organisme.
SIMBOL 1. literă, grup de litere sau alte semne particulare întrebuinţate în locul
unui termen;
2. în chimie, modul în care se precizează compoziţia calitativă şi
cantitativă a unui corp cu ajutorul literelor, semnelor şi cifrelor.
SIMETRIE starea unor organisme sau organe de a fi alcătuite din elemente reciproc
corespondente, de o parte şi de alta a unui plan sau ax de structură care
permite divizarea lor în părţi echivalente; poate fi bilaterală, radiară etc.
SIMFIZĂ 1. fuziunea între două părţi în mod normal separate, în special între două
foiţe ale unei membrane seroase;
2. în anatomie, nume dat unor amfiartroze.
452