Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

RETIOPATIE stare patologică a retinei, de obicei asociată cu tulburări de vedere şi
uneori hemoragii în retină.
REŢETĂ 1. ansamblu de indicaţii (materii prime, proporţii, mod de preparare)
necesare pentru obţinerea unui anumit produs;
2. sin. ordonanţă, formulare în scris de către medic a medicamentelor
necesare unui bolnav.
RETIV animal cu caracter rău, care muşcă sau loveşte, sau nu ascultă de comenzi.
RETIVITATE defectul unui animal domestic care refuză săs se supună voinţei omului;
acest refuz poate fi asociat cu diferite reacţii de atac sau de apărare şi
atunci se numeşte retivitate activă, sau fără aceste reacţii - retivitate
pasivă.
RETRACTIL care se poate retracta.
RETROBULBAR în oftalmologie, termen care localizează un proces îndărătul globului
ocular. Sau măduva spinării ce prelungeşte bulbul rahidian.
RETROCARDIAC situat în spatele inimii.
RETROCECAL situat înapoia cecului.
RETROCOLIC care este situat în spatele colonului.
RETROFLEXIE înclinare, flexie înapoi.
RETROGAŢIE poziţia retrasă a mandibulei în raport cu profilul facial.
RETROGRAD care se plasează înapoi, revenind către punctul de plecare. ex. embolie
retrogradă.
RETROAZAL situat posterior nasului; care se referă la partea posterioară a foselor
nazale.
RETROPOZIŢIE deplasarea globală a unui organ pe un plan posterior.
RETROPULSIE tulburare de mers retrograd caracterizată prin acceleraţie până la căderea
sau oprirea de un obstacol, tipică pentru boala Parkinson.
RETROSPECŢIE acţiunea de a se raporta la fapte din trecut, ceea ce poate avea uneori
caracter morbid.
RETROSTERAL care se produce sau este situat în spatele sternului.
RETROUTERI situat în spatele uterului. ex. cavitate retrouterină.
RETROVERSIE înclinarea înapoi a axului vertical al unui organ fără flexie.
RETROVIRUS grup de virusuri cu acid ribonucleic, simetrie cubică, cu anvelopă virală şi
posedând o enzimă capabilă să asigure trecerea ARN-ADN, adică invers
faţă de mersul obişnuit al dogmei biologiei moleculare (ADN-ARN).
REUMATOLOGIE parte a medicinii care se ocupă cu bolile reumatismale.
REUMATIC care suferă de reumatism.
REUMATISM termen vag atribuit unui grup de afecţiuni, acute sau cronice, de cauză
diversă, însoţite de tumefierea părţilor moi şi afectând de obicei
articulaţiile.
427