Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

ACHILOZĂ limitarea sau dispariţia mişcărilor unei articulaţii rezultând
dintr-o afecţiune articulară sau în urma unui traumatism. ea
poate fi realizată şi pe cale chirurgicală.
ACOLURĂ regiunea corporală a calului care se întinde de la cap până la
greabăn, spată şi piept, regiune esenţială în mecanismul de
deplasare a calului.
ACOEU (gr. agkylos – îndoitură, cot) care este în legatură cu cotul.
ADR..., ADRO... prefixe de origine greacă indicând o relaţie cu omul ca individ
masculin sau cu sexul masculin.
ADROCEU denumire generică pentru organele de reproducere mascule
dintr-o floare: totalitatea staminelor, eventual şi a staminodiilor
(stamine sterile).
ADROGE sin. androgenic, care provoacă apariţia caracterelor sexuale
masculine, androgenii sunt hormoni steroizi masculini care
favorizează dezvoltarea organelor genitale externe, formarea
spermei şi apariţia caracterelor secundare ale bărbatului, se
disting hormoni testiculari şi hormoni de origine suprarenaliană.
ADROGEIE starea unui individ androgin.
ADROGEEZĂ dezvoltarea unui individ mascul dintr-un gamet mascul sau
partenogeneză masculă; androgeneza se referă cu precădere la
producerea plantulelor haploide direct din grăunciorii de polen.
ADROGI sin. pseudo-hermafrodit;
în antropologie, individ care posedă unele caractere sexuale ale
sexului opus.
ADROID care seamănă cu un bărbat, care prezintă caractere masculine.
ADROPAUZĂ sin. climacteriu masculin; perioadă de involuţie a funcţiei
testiculare.
ADROSTERIL termen care desemnează lipsa capacităţii de a forma gameţi
masculi.
ADROSTERO hormon masculin secundar izolat din urina bărbatului,
reprezentând una din formele sub care se elimină testosteronul;
activitatea sa androgenică este slabă.
AECEFAL (gr. a + egkefalos - creier) făt născut fără creier.
AECOGE în ecografie, se spune despre o structură fără ecouri.
AECTORI muşchii care provoacă zbârlirea penajului.
AEFRIE lipsa congenitală sau dobândită a unui rinichi.
AELIDE viermi inelaţi (Annelida), reprezentaţi de râmă, lipitoare etc.,
care au corpul împărţit prin pereţi transversali (dermatomere),
în segmente sau inele care corespund şi interiorului corpului,
fenomen denumit metamerie; sunt animale marine, de apă dulce
şi terestre, cu sau fără apendice.
AEMIA MIERILOR anemie hipocromă care complică anchilostomiaza.
AEMIC care se referă la anemie, care suferă de anemie.
AEMIE (gr. anaimia – sărăcie în sânge), scăderea numărului de
eritrocite şi a cantităţii de hemoglobină, stare patologică cu
manifestări clinico-biologice produse prin deficit global de
hemoglobină. anemia se poate manifesta prin: paloarea pielii şi
mucoaselor, sincope, ameţeli, tahicardie, tulburări digestive.
42