Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

AAFILACTIC cu caracter de anafilaxie, bazat pe manifestarea unei stări de
sensibilizare a organismului la administrarea unei cantităţi
foarte mici dintr-o substanţă nevătămătoare prin ea însăşi.
AAFILACTIZAT care produce anafilaxie.
AAFILAXIE (gr. ana – contra + phylaxis - apărare) stare de
hipersensibilitate care se dezvoltă la două-trei săptămâni după
injecţia unei substanţe cu proprietăţi antigenice care se
manifestă printr-o reacţie violentă care survine îndată după
reinjectarea aceleiaşi substanţe.
AAL care se referă la anus, aparţine anusului sau are contingenţe cu
partea şi deschiderea terminală a tubului digestiv gros (ex.
artera, sfincterul sau glanda anală).
AALEPTIC (gr. analeptikos – răcoritor, stimulant) substanţă care excită
sistemul nervos central.
AALGETIC medicament care combate durerea.
AALGEZIC medicament capabil să suprime sau să atenueze durerea prin
acţiune centrală.
AALGEZIE suspendarea sensibilităţii la durere; stare caracterizată prin
scăderea marcată sau dispariţia sensibilităţii dureroase.
AALITIC care se referă la o analiză.
AALIZATOR noţiune introdusă de I.P. Pavlov pentru a denumi aparatul
complex şi unitar, aparţinând sistemului nervos, care are rolul
de a recepţiona, conduce şi transforma în senzaţii excitaţiile
specifice primite din mediul extern şi intern; analizatorii
excitaţiilor externe sunt: cutanat, olfactiv, gustativ, acustic şi
optic; analizatorii excitaţiilor interne sunt motor, vestibular şi al
mediilor interne.
AALIZĂ separarea unui compus chimic în elementele sale;
studiul unui fenomen sau unei structuri, în vederea izolării şi
identificării elementelor lor constitutive;
în limbaj curent, examen de laborator.
AALOG o asemănăre totală sau parţială a caracteristicilor esenţiale ale
unui organism cu cele ale sistemului organismului cu care se
compară.
AALOGIE similitudine sau asemănare în ceea ce priveşte morfologia,
structura sau funcţionarea, între organele sau funcţiile a două
sau mai multe specii de origini diferite.
AAMIOTE grup de vertebrate al căror embrion este lipsit de amnios şi de
alantoidă, cum sunt peştii şi ammfibienii.
AAMEZĂ (gr. anamnasis – aducere aminte) totalitatea informaţiilor de
examen clinic pe care medicul le ia de la bolnav şi însoţitorii
acestuia pentru a le utiliza în vederea stabilirii diagnosticului.
AAPLASMA (gr. ana + plasma - protoplasmă) parazit globulos al
eritrocitelor din familia Babesiidae, ordinul Sporozoa, colorat
intens, de formă cocoidă caracterizat prin lipsa protoplasmei în
jurul său, se transmite prin căpuşe la bovine.
40