Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

PLACETOFAGIE tendinţa animalelor de a-şi consuma placenta imediat după parturiţie,
întâlnită la aproape toate speciile cu excepţia cabalinelor.
PLACETOM angrenajul format de un cotiledon şi un caruncul uterin; reprezintă unitatea
morfo-funcţională a placentei la rumegătoare.
PLACHETAR se referă la plachete sanguine.
PLACHETE SAGUIE sin. trombocite; elemente figurate, anucleate ale sângelui circulant.
PLACODERMI clasă de peşti fosili, apăruţi la sfârşitul silurianului şi începutul devonianului,
dezvoltaţi în carbonifer şi care au dispărut în permian; aceştia sunt primele
vertebrate cu maxilar inferior; aveau capul şi partea anterioară a corpului
acoperite cu plăci osoase.
PLAGĂ 1. sin. rană; leziune a ţesuturilor corpului;
2. calamitate, nenorocire.
PLAGIOSERĂ devierea succesiunii normale a plantelor spre un nou curs sub influenţa unor
factori externi.
PLAGIOTROPISM tendinţă de orientare de la vertical la oblic sau orizontal.
PLACTO animalele şi plantele care plutesc în stratul de apă de la suprafaţa mărilor şi
lacurilor, în general, de dimensiuni mici (cele mai mici sunt diatomeele).
PLATĂ VASCULARĂ plantă care posedă vase adaptate la transportul sevei, cum sunt de exemplu
plantele pteridofite şi spermatofite.
PLATĂ talpa piciorului.
PLATAR 1. (lat. planta – talpa piciorului), care aparţine tălpii piciorului (porţiunea
posterioară a autopodiului pelvin);
2. zona de sprijin a membrului.
PLATIGRADE (despre animale vertebrate) care calcă pe toată talpa piciorului, ceea ce face
ca deplasarea să fie greoaie.
PLASMAGEĂ particulă sau factor genetic localizat în citoplasmă, care are proprietăţile
genei; se autoreproduce, suferă mutaţie, transmite ereditatea de la celula
mamă la celula-fiică şi afectează caracteristicile celulei în care este
localizată; se deosebeşte de genă prin aceea că nu se moşteneşte după tipul
mendelian.
PLASMĂ componentă lichidă, lipsită de elemente figurate, a sângelui, limfei,
lichidului seminal.
PLASMĂ GERMIATIVĂ noţiune propusă în 1884 de August Weismann (1834-1914) pentru a indica
materialul genetic transmis neschimbat de la o generaţie la alta, prin celulele
germinale, în care se găseşte întregul viitor al individului, formele şi
proprietăţile lui; potrivit concepţiei, numită weismannism, selecţia naturală,
evoluţia, au la bază predispoziţiile ascunse în celula germinală şi nu
moştenirea caracterelor dobândite, care nu sunt ereditare.
PLASMĂ SAGUIĂ fază lichidă a sângelui constituită din ser, fibrinogen şi factori de coagulare;
se obţine prin recoltarea sângelui pe anticoagulanţi.
PLASMĂ SEMIALĂ fracţiunea lichidă a spermei, alcătuită din produsul de secreţie a glandelor
anexe; prin substanţele nutritive pe care le conţine asigură metabolismul
spermatozoizilor.
397