Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

PILOERECŢIE tendinţa de ridicare (erecţie) a firelor de păr, ca urmare a diverşi stimuli.
PILOMOTOR fenomen umoral sau nervos capabil să contracte muşchii piloerectori ai
pielii.
PILOR (fr. pylore) deschiderea circulară a stomacului în duoden.
PILORIC referitor la pilor.
PILORIZĂ strat de celule parenchimatice care acoperă apexul rădăcinii.
PILOROSPASM spasm al pilorului.
PILORUS sin. pilor; deschiderea circulară a stomacului în duoden, constând dintr-un
pliu al membranei mucoase şi din ţesut muscular neted care înconjură
această deschidere.
PIEALĂ (GLADA) v. epifiză.
PIOCITOZĂ (gr. piein – a bea + kytos - celulă), ingestia de soluţii cu substanţe
macromoleculare de către celule prin invaginarea membranei plasmatice; se
formează astfel în celulă vezicule al căror volum se reduce apoi treptat prin
cedarea către citoplasmă a lichidului captat din afară.; termenul modern este
microfagocitoză.
PITE 1. formaţiuni (două) situate la extremitatea tibiei piciorului la insecte,
reprezentând peri adevăraţi constituiţi în ţepi puternici;
2. teacă cornoasă ce acoperă o excrescenţă ascuţită a unui os pe picior, la
păsări (escrescenţă care are substrat un osteofit).
PIIPEDE (gr. pinna – înotătoare + pous - picior), ordin de mamifere carnivore,
placentare, adaptate la viaţa marină, mai ales în regiunile reci, cu corp
fusiform şi cu membrane adaptate la înot: foca, morsa, leul-de-mare etc.
PIOBACILOZĂ sin. cahexia piemică a porcului – infecţie secundară la purcei, produsă de
Bact. piogenes, însoţind pasteureloza, pesta, bronhopneumonia enzootică
etc., şi manifestată prin prezenţa de focare supurative diseminate, conţinând
un puroi gros, de culoare verziue.
PIODERMITĂ denumire generică pentru afecţiuni ale pielii şi mucoaselor provocate în
special de streptococi şi stafilococi.
PIOGE care produce puroi.
PIOMETRU acumulare de puroi în cavitatea uterină, ca urmare a unei inflamaţii
purulente şi închiderii gâtului uterin; provoacă mărirea în volum a uterului,
îngroşarea pereţilor uterini, distrugerea mai mult sau mai puţin profundă a
mucoasei uterine.
PIOEFRITĂ nefrită produsă de bacterii diferite, caracterizată morfopatologic prin
formarea de abcese în rinichi, iar clinic prin modificări generale, febră
intermitentă sau remitentă, semne de durere renală, piurie etc.
PIOPEUMOTORAX colecţie pleurală mixtă, purulentă şi gazoasă, produsă în pleurezii septice,
manifestată prin febră, sindrom de tignafes, semne fizice de pleurezie şi
pneumotorax, lichid de puncţie purulent etc.
PIOREE (gr. pyon – puroi; rein – a curge), scurgere purulentă.
PIOSALPIGITĂ (gr. pyon – puroi; salpinx - trompă), acumulare de puroi în oviduct, ca
urmare a unei salpingite purulente şi a obstruării acestui conduct.
395