Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

PARAPSORIAZIS nume dat unor dermatoze cronice caracterizate în general prin plăci roşietice
scuamoase care amintesc de pielea din psoriazis dar fără caracteristicile
esenţiale ale acestuia.
PARASIMPATIC (SISTEM) sistemul nervos vegetativ care se află alături de sistemul simpatic, centrii săi
fiind situaţi la cele două extremităţi, de sus şi de jos, ale simpaticului.
PARASIMPATICOLITICE grup de substanţe care împiedică efectele excitării nervilor parasimpatici şi
ale substanţelor parasimpatomimetice prin acţiune blocantă la nivelul
sinapselor neuroefectorii.
PARASIMPATOMIMETIC grup de substanţe care reproduc efectele excitării parasimpaticului,
provocând contracţia musculaturii netede digestive, bronşice şi vezicale.
PARASISTOLIE tip de pararitmie, caracterizat prin coexistenţa a două ritmuri cu frecvenţe
apropiate, cel ectopic fiind mai lent.
PARATHORMO hormon secretat de glandele paratiroide şi care joacă un rol esenţial în
echilibrul fosfocalcic.
PARATIFOIDĂ (FEBRA) sin. paratifos; boală cu simptome asemănătoare cu cele ale febrei tifoide;
produsă de un bacil înrudit cu cel tific.
PARATIREOPRIV proces patologic cauzat de absenţa glandelor paratiroide.
PARATIREOSTIMULIĂ sin. hormon paratireotrop; hormon hipofizar neizolat, dedus după acţiunea
pe care o au extractele antehipofizare asupra paratiroidelor.
PARATIREOZĂ afecţiune neinflamatorie a glandelor paratiroide.
PARATIROIDĂ fiecare din cele patru glande endocrine (două superioare şi două inferioare)
situate pe faţa posterioară a lobilor laterali ai glandei tiroide.
PARATIROIDECTOMIE ablaţia chirurgicală a unei glande paratiroide sau a celor patru glande
paratiroide în totalitate.
PARATIROIDITĂ inflamaţia glandelor paratiroide.
PARATOIE stimularea sau întârzierea unor mişcări, la plante, sub influenţa unor stimuli
externi.
PARATUBERCULOZĂ 1. boală având manifestări similare cu cele ale tuberculozei, însă cu altă
etiologie;
2. bacterioză a taurinelor produsă de Mycobacterium paratuberculosis,
caracterizată prin evoluţie cronică, cu diaree, slăbire treptată până la cahexie
şi enterită hiperplazică difuză.
PARAVEOASĂ injecţie cu destinaţie intravenoasă, făcută greşit în ţesutul care înconjoară
vena.
PARAVITAMIOZĂ 1. forma cea mai gravă de manifestare a carenţelor vitaminice, cu modificări
ireversibile, observată obişnuit doar în condiţii experimentale;
2. sindrom similar celor produse de avitaminoze, însă cu altă etiologie.
PARAZIT organism vegetal sau animal care în timpul unei părţi a existenţei sale sau în
totalitatea timpului se hrăneşte, în permanenţă sau temporar, cu substanţe
produse de o altă fiinţă pe care nu o distruge, cu excepţia unor cazuri rare în
care paraziţii s-au dezvoltat excesiv.
PARAZITICID mijloc fizic sau chimic care omoară paraziţii.
382