Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

AMIOTIC care se referă la amnios.
A.M.O. abr. ablaţia materialului de osteosinteză.
AMOEBIAZĂ boală diareică produsă de Entamoeba histocolytica.
AMOIAC (gr. ammoniakon după zeul Ammon) gaz incolor, cu miros
sufocant, toxic, foarte solubil în apă; formează cu apa o soluţie
amoniacală. la fiinţele vii amoniacul nu există în stare liberă
decât în cantitate extrem de mică. în mod normal, amoniacul
care provine din degradarea acizilor aminaţi este transformat de
ficat în uree.
AMOIACAL care se referă la amoniac sau care conţine amoniac.
AMOIEMIE concentraţia de amoniac din sânge. în mod normal este mică;
creşte în bolile hepatice grave, comă hepatică.
AMORF (gr. a + morphe – formă, conformaţie) fără structură, stare
intermediară între cea lichidă şi cea solidă, fiind lipsită de
structură microscopică; se aseamănă cu starea lichidă, iar
macroscopic cu cea solidă fiind rezistentă la deformare.
AMORŢIRE senzaţie de greutate, cu jena mişcărilor, apărută la un membru;
este datorată mai ales staziei circulatorii sau unei compresii de
nerv periferic.
AMPHIOXUS animal marin acraniat, denumit Branchiostoma lanceolatum;
corp transparent cu aspect de peştişor, lung de 5-8 cm, cu
schelet de susţinere reprezentat de notacord.
AMPHISTOMA (gr. amphi + stoma - gură) parazit intestinal din familia
Paramphistomidae, ordinul Trematoda, care are orificiul bucal
prevăzut cu două ventuze, parazitează la om, porc etc.
AMPICILIĂ penicilină semisintetică ce acţionează şi pe bacilii gram
negativi; se administrează oral şi parenteral. spectrul ei
bacteriologic s-a modificat cu timpul, fiind de aceea necesară
determinarea chimiosensibilităţii germenului implicat.
AMPLIAŢIE creşterea în volum a cutei toracice în timpul inspiraţiei.
AMPLIFICATOR
aparat care permite, prin amplificare electronică a unei imagini
DE STRĂLUCIRE
radioscopice, să-i crească de 200 - 1000 de ori luminozitatea.
AMPRETĂ 1. suprafaţa osoasă rugoasă pe care se fixează un muşchi,
tendon sau ligament;
2. depresiune imprimată pe suprafaţa unui organ de către o
structură anatomică vecină;
3. urmă lăsată prin compresiunea unei structuri cu consistenţă
redusă,
preparat pentru studiul microscopic, obţinut prin aplicarea pe o
lamă de sticlă a suprafeţei unui fragment biopsiat ori a unei
secţiuni de organ sau ţesut, bioptic sau necroptic.
AMPRETE DIGITALE urmele lăsate de degete pe un obiect, al căror desen este
caracteristic pentru fiecare individ.
AMPULAR care seamănă cu o ampulă.
AMPULĂ 1. (lat. ampulla – vas mic) recipient în formă de retortă,
2. extremitatea dilatata a unui conduct tubular (ampula rectală).
38