Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

OVULAŢIE fenomen complex neuroendocrin prin care se înţelege dehiscenţa
foliculului matur şi expulzarea ovocitului împreună cu celule foliculare
din teaca internă şi lichid folicular; are un caracter ciclic.
OXALAT orice sare sau ester de acid oxalic.
OXALEMIE prezenţa în sânge de acid oxalic sau oxalaţi, concentraţia normală este de
2 mg la litrul de plasmă.
OXALURIE prezenţa în urină de acid oxalic, mai ales sub formă de săruri de calciu.
OXICARBOAT care este combinat cu oxidul de carbon; care este produs de oxidul de
carbon.
OXID orice compus al oxigenului cu un corp simplu, o moleculă organică sau un
radical.
OXIDARE 1. combinaţia unei substanţe chimice cu oxigenul;
2. creşterea valenţei unui cation sau scăderea valenţei unui anion;
3. în sens mai larg, pierderea hidrogenului de către o substanţă sau de
electronii unui atom.
OXIDAT care a suferit o oxidare.
OXIDAZĂ
OXIDOREDUCERE
OXIDOREDUCTAZE
OXIFIL sin. eozinofil.
enzimă care catalizează oxidarea prin transferul hidrogenului din substrat
direct pe oxigenul molecular.
reacţie în care se efectuează simultan, prin schimb de electroni, oxidarea
unei substanţe şi reducerea celeilalte în reacţie.
clasă de enzime care catalizează reacţiile de oxidare şi reducere prin:
ransfer de electroni, transfer de hidrogen, combinare cu oxigenul
molecular etc. ex. dehidrogenaze, citocromoxidaza.
OXIFORICĂ capacitatea sângelui de a transporta oxigenul către diferitele ţesuturi,
datorită hemoglobinei din eritrocite care fixează oxigenul.
OXIGE element chimic, gaz incolor, inodor şi insipid, uşor solubil în apă, foarte
răspândit în natură, fiind constituient al atmosferei, al scoarţei terestre şi
al organismelor animale şi vegetale. Joacă un rol fiziologic esenţial în
respiraţie şi în procesele metabolice ale tuturor organismelor animale şi
vegetale.
OXIGEARE fixarea oxigenului pe un corp organic.
OXIGEAT care conţine oxigen sau îl poate degaja;
OXIHEMOGLOBIĂ care a fost tratat cu oxigen sau cu o substanţă capabilă să îl furnizeze.
OXIMETRIE metodă rapidă de determinare a saturaţiei sângelui cu oxigen, bazată pe
diferenţa absorţiei luminii roşii de către oxihemoglobină şi respectiv
hemoglobina redusă şi realizat cu ajutorul oximetrului, folosind un sistem
fotoelectric.
OXISTEROID nume de ansamblu pentru cetosteroizi şi hidroxisteroizi.
OXITETRACICLIĂ antibiotic cu spectru larg de acţiune, izolat din culturi de Streptomyces,
administrat pe cale orală sau locală în infecţii acute streptococice,
stafilococice, pneumococice, colibaciloze, infecţii urinare, infecţii
cutanate.
373