Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

AMIOACID compus organic care conţine în moleculă atât funcţii acide
(carboxil COOH), cât şi funcţii bazice aminice (NH 2); cele două
grupe funcţionale pot ocupa în moleculă diferite poziţii una faţă
de alta; ele pot fi legate de acelaşi atom de carbon - poziţii α, de
atomii de carbon învecinaţi - poziţii β; deşi în natură se cunosc
peste 200 de aminoacizi, doar 20-22 sunt incluşi frecvent în
structura proteinelor; după posibilitatea de biosinteză a
organismului, aminoacizii se clasifică esenţiali, semiesenţiali şi
neesenţiali.
AMIOACIDEMIE concentraţia în sânge de aminoacizi liberi, exprimată în azot;
este un parametru crescut în afecţiunile renale şi hepatice.
AMIOACIDOXIDAZE enzime din clasa oxidoreductazelor care participă la oxidarea
aminoacizilor; se găsesc în special în ţesutul renal şi cel hepatic.
AMIOACIDURIE concentraţia în urină de acizi aminaţi liberi şi, prin extensie,
eliminare crescută de acizi aminaţi prin urină.
AMIOACIL-s A.R.. enzimă care în prezenţa energiei primite de la adenozintrifosfat
SITETAZA
(A.T.P.) catalizează fixarea unui anumit aminoacid la o
moleculă specifică a s-A.R.N.; sintetazele sunt foarte specifice,
fiecare dintre ele activând numai un singur fel de aminoacid.
AMIOZIDE grup de antibiotice cu spectru larg, fără absorbţie digestivă,
administrate de regulă pe cale parenterală; sunt toxice pentru
rinichi şi nervul auditiv. acestui grup îi aparţin streptomicina,
gentamicina, kanamicina, neomicina, paromomicina etc.
AMIOSTEIE (gr. a + myos – muşchi, sthenos - putere) scăderea forţei de
contracţie a unor muşchi.
AMIOTAXIE (gr. a + myos + taxis - aranjare) tulburări în contracţia
muşchilor, involuntare, de origine reflexă, cu aspect coreiform
care pot să apară în nevrite.
AMIOTROFIE (gr. a + mis – muşchi + trophi - hrană); atrofia musculară; lipsa
de hrănire a muşchilor.
AMITOZĂ (gr. a + mitos – fir de aţă) diviziunea nucleului celular prin
simplu clivaj în două părţi aproape egale, fără să apară
cromozomi şi uneori fără divizarea corpului celular.
AMEZIC care suferă de amnezie.
AMEZIE (gr. a + mnesis – memorie, amintire) pierderea parţială sau
totală a memoriei.
AMIOCETEZĂ puncţia cavităţii amniotice şi prelevarea de lichid amniotic
pentru analize; se practică spre a treia lună de sarcină.
AMIOS (gr. a + amnos - miel, amnion - pieliţă) cea mai internă
membrană fetală de care este despărţită doar de lichidul
amniotic secretat de această membrană, prin suprafaţa sa
externă se uneşte cu chorionul.
AMIOSCOPIE examen vizual al lichidului amniotic cu ajutorul unui tub optic
(amnioscop) introdus în colul uterin, practicat în caz de sarcină
prelungită; coloraţia lichidului permite să se evalueze starea
fătului.
AMIOTE grup de vertebrate ai căror embrioni sunt protejaţi de amnios şi
alantoidă.
37