Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

AMIBĂ protozoar parazit care aparţine ordinului Amoeba.
AMIBIA care se referă la amibe sau care este provocat de amibe.
AMIBIAZĂ boală parazitară cauzată de o amibă endemică în ţările calde,
contractată prin ingestia de chişti de amibe. se manifestă printro
dizenterie prezentând colici, tenesme, scaune diareice
mucopurulente şi sanguinolente, netratată, infecţia devine
cronică, cu perioade de exacerbare şi se poate complica cu
leziuni hepatice cu evoluţie acută care se traduce clinic prin
dureri hepatice, hepatomegalie şi adesea icter, de la leziunile
colonului, amiba poate metastaza la alte organe.
AMIBIOZĂ sin. Amoebosis apis, boală invazivă la albine produsă de un
protozoar unicelular, Malpighamoeba mellifica care se găseşte
în corpul albinelor sub formă vegetativă sau chişti,
contaminarea având loc odată cu hrănirea.
AMIBOCITE celule care au configuraţia şi proprietăţile unei amibe (ex.
leucocitele).
AMIBOID care este asemănător cu o amibă sau care aminteşte unele
caractere ale amibelor.
AMIBOTEIA (gr. amoibaios + lat. taenia- panglică) parazit intestinal de talie
mică din familia Taeniidae, ordinul Cestoda, având 12 proglote
şi întâlnit la găină.
AMICROBIA care nu conţine germeni vizibili sau cultivabili, care nu se
datoreşte microbilor
AMIDĂ compus organic derivat funcţional al acizilor, care conţine în
locul grupei OH a carboxilului o grupare amino (-NH 2); sunt, în
general, substanţe solide, cristalizate, cu reacţie neutră, solubile
în apă; sunt prezente în constituţia proteinelor, polipeptidelor
naturale şi sintetice şi se utilizează în industria farmaceutică, a
polimerilor.
AMIDO substanţă de origine vegetală, formată prin unirea a numeroase
molecule de glucoză. amidonul este foarte răspândit în
grăunţele de grâu, boabele de porumb, cartofi, constituind o
importantă rezervă pentru prepararea pudrelor emoliente,
unguentelor etc.
AMIDOSTOMUM (gr. amis, amidos – vază, oală cu buza răsfrântă, stoma - gură)
nematod din familia Trichostongiloidae, care parazitează de
obicei la gâscă în mucoasa stomacului muscular având orificiul
bucal asemănător unui vas cu buza răsfrântă.
AMIDOAT care conţine amidon, care este făcut cu amidon.
AMIELIIC (gr. a + myelos – măduvă) fără mielină; termen utilizat pentru
denumirea nervilor lipsiţi de teacă mielică.
AMILACEU (gr. amylon – făină, amidon) care conţine amidon, care este de
natura amidonului sau îi seamănă.
AMILAZĂ (gr. amylon-ase – desemnarea unui ferment) enzimă din clasa
hidrolazelor care scindează molecula de amidon şi de glicogen
pe cale hidrolitică; după modul de acţiune se disting alfa
(dextrinogenă) şi beta (zaharogenă) amilazele.
35