Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

MEZOTELIU ţesut format dintr-un unic strat de celule epiteliale, care tapisează
suprafaţa internă a membranelor serose.
MEZOTORACE al doilea segment toracal, la insecte; de mezotorace sunt ataşate o pereche
de picioare şi o pereche de aripi.
MEZOU repliu peritoneal care leagă un viscer de peretele abdominal sau de alt
organ.
MEZOZOIC eră geologică care începe în urmă cu circa 190.000.000 de ani şi durează
peste 120.000.000 de ani; se subîmparte în perioadele: triasic, jurasic,
cretacic, fiind era reptilelor uriaşe, a apariţiei mamiferelor şi a plantelor cu
flori.
M.F. abr. factor mitogenic.
Mg. (gr. Mangnezia – regiune din Grecia) simbolul magneziului, metal
bivalent, oligoelement esenţial pentru om şi animale.
mg. abr. miligram.
MIALGIE sin. miodinie; durere musculară.
MIASTEIE sin. boala Erb - Goldflam; boală caracterizată prin epuizarea anormală şi
rapidă a forţei musculare, fără semne de paralizie.
MIATOIE deficienţă sau lipsa tonusului muscular.
MIAZĂ 1. boală, în general cutanată, provocată de larvele muştii Sarcofaga
magnifica sau de larvele altor diptere, dezvoltate într-o plagă sau într-o
cavitate naturală;
2. parazitoză tropicală provocată de către prezenţa larvelor de insecte vii,
care trăiesc parazite în corpul animalelor.
MICELĂ particulă în suspensie dintr-o soluţie coloidală.
MICELIU totalitatea hifelor sau aparatul vegetativ al ciupercilor.
MICETE ciuperci din speciile Actinomyces, (ex. Streptomyces, ocardia,
Madurella etc.).
MICOBACTERIOZĂ termen general utilizat pentru definirea oricărei boli provocate de
Mycobacterium.
MICOLOGIE (gr. mycos –ciupercă; logos -ştiinţă) – ramură a botanicii care studiază
sistematica, morfologia şi biologia ciupercilor în legătură cu daunele pe
care le provoacă şi cu rolul lor ca producătoare de substanţe utile.
MICORIZĂ (gr. mykes – ciupercă; rhiza – rădăcină), fenomen care constă în
asocierea simbiotică a unei ciuperci cu rădăcinile unei plante superioare
pentru realizarea unei nutriţii micotrofe; planta asigură glucidele, iar
ciuperca substanţele asimilabile cu azot; unele plante sunt facultativ
micotrofe, altele obligatoriu micotrofe.
MICOPLASMOZĂ termen general utilizat pentru definirea bolilor provocate de micoplasme.
MICOSTATIC sin. fungistatic.
MICOTOXIĂ orice substanţă toxică produsă în cursul metabolismului unor specii banale
de ciuperci microscopice, mucegaiuri, care se dezvoltă în resturi
alimentare.
329