Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

MEGALOCEFALIE dezvoltare exagerată a craniului.
MEGALOCIT eritrocit anormal de mare, provenit din megaloblast, care se găseşte în
măduva osoasă în cursul anemiilor prin carenţă de vitamină B 12 şi care
poate apare şi în sângele circulant în anemia pernicioasă.
MEGALOFTALMIE (gr. megalos + ophtalmos - ochi) anomalie congenitală caracterizată prin
volum mare a globului ocular.
MEGALOMAIE idee exagerată pe care şi-o fac unii oameni despre putere lor şi despre
situaţia lor socială.
MEGALOSPLAHIE (gr. megalos + splaghnon - viscer) dezvoltarea exagerată a viscerelor.
MEGASIGMOID dilataţia şi alungirea ansei sigmoide a colonului.
MEGASPOROCITĂ (celulă mamă megaspor), celulă diploidă din ovar, unde are loc meioza, în
urma căreia rezultă patru megaspori haploizi.
MEGASPOROGEEZĂ proces de formare a megasporilor, de dezvoltare a sacului embrionar şi de
producerea gameţilor la plantele cu flori; megasporogeneza se desfăşoară
astfel: din cele patru celule, rezultate din meioză, care alcătuiesc tetrada
de megaspori, trei se dezvoltă, iar a patra se dezvoltă alcătuind sacul
embrionar; nucleul sacului embrionar trece apoi prin trei diviziuni
mitotice succesive, în urma cărora rezultă opt nuclei, care îndeplinesc
următoarele funcţiuni: unul din cei trei nuclei situaţi lângă micropil
devine oosferă, ceilanţi doi formează sinergidele; doi nuclei se unesc
formând nucleul secundar sau de fuziune; trei nuclei de la polul opus
formează antipodele.
MEIICKE (REACŢIA) reacţia de floculare a serului pentru diagnosticul sifilisului, folosindu-se
ca antigen un extract de miocard de bou.
MEIOPRAGIE (gr. meion – puţin + prasso – a face) producţie scăzută, activitate slabă,
rezistenţă scăzută.
MEIOSFIGMIE (gr. meion + sphygmos - puls) puls slab, abia perceptibil faţă de
contracţiile cordului.
MEIOZĂ în cursul formării celulelor sexuale, diviziune în două etape succesive a
unor celule, prima etapă cuprinde reducerea la jumătate a numărului de
cromozomi, iar în a doua etapă survine fisurarea longitudinală a
cromozomilor, urmată de diviziunea corpului celular, astfel încât cele
două celule care rezultă sunt de tip haploid.
MELALGIE durere a membrelor, îndeosebi a celor inferioare.
MELACOLIC 1. care se referă la melancolie,
2. care suferă de melancolie.
MELAHIDROZĂ (gr. melas-idor – sudoare) transpiraţie de culoare închisă.
MELAIĂ (gr. melas - negru), pigment brun închis sau negru, prezent în mod normal
în piele, păr şi învelişurile ochiului, unele regiuni din creier şi, în mod
patologic, în unele tumori precum şi în urină.
MELAISM 1. culoare anormal de închisă a pielii sau blănii unui animal;
2. sin. melanodermie.
MELAOBLAST celulă clară a stratului bazal epidermic, susceptibilă să producă melanină.
320