Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

MARMORIZAŢIE creşterea considerabilă a densităţii unui os, care devine compact şi cu
duritatea marmurei.
MARSUPIALE (lat. marsupium – pungă, buzunar), subclasă de mamifere vivipare,
aplacentare (ex. cangurul, în Australia, opossum, în America) cu numeroşi
reprezentanţi fosili în cretacicul superior; embrionul se dezvoltă în uterul
mamei, dar din cauza placentei nedezvoltate, embrionul rămâne puţin
timp în uter, atât cât are rezerve de hrană în vezicula vitelină, după care
este născut în stare insuficientă de dezvoltare (ex. la cangur, puiul are 2-3
cm., o formă de vierme, fără ochi şi membre); după naştere, mama
introduce puiul în marsupiu unde acesta se prinde de mamelon, de care
rămâne ataşat până la dezvoltarea completă.
MARSUPIU pungă tegumentară caracteristică mamiferelor marsupiale, situată în
regiunea abdominală a femelelor (acolo unde se află şi mameloanele),
susţinută de două oase marsupiale fixate de bazin şi în care sunt adăpostiţi
şi purtaţi puii după naştere până la dezvoltarea deplină.
MARTES gen în sistematica zoologică în care sunt cuprinse importante specii de
animale carnivore cu blană valoroasă, din care unele domesticite şi altele
sălbatice.
MARŢIAL (lat. Marte – zeul războiului) care se referă la fier, care desemnează
medicamente pe bază de fier cu activitate în anemii.
MASAJ tratament ce constă din supunerea unor ţesuturi la diverse manipulări:
frecţie, ciupituri, lovituri, vibraţii.
MASAJ CARDIAC metodă de reanimare folosită în cazurile de stop cardiac sau de fibrilaţie
ventriculară, care se poate face fie pe torace deschis, exercitând manual
presiuni ritmice direct pe cord, fie cel mai adesea prin peretele toracic,
apăsând pe stern puternic şi ritmic.
MASCULIIZARE modificarea caracterelor secundare feminine în caractere secundare de tip
masculin.
MASETER v. muşchiul maseter.
MASETERI (ERVUL) ramură motorie desprinsă din ramura mandibulară a trigemenului.
MASTALGIE durerea sânilor.
MASTECTOMIE ablaţia glandei mamare.
MASTICATOR care serveşte la masticaţie.
MASTICAŢIE a mesteca; acţiune combinată, mecanică şi fizico-chimică în urma căreia
alimentele introduse în gură sunt zdrobite şi supuse acţiunii secreţiei
salivare înainte de deglutiţie (înghiţire).
MASTITĂ sin. mamită; afecţiune inflamatorie a glandei mamare.
MASTOCIT sin. labrocit, mastzelle; element celular din măduva oaselor, derivat din
celule reticulohistiocitare; caracterizat prin marea cantitate de granulaţii
bazofile, metacromatice în citoplasmă.
MASTOCITOM tumoră rară, în general cutanată, formată din mastocite celulare.
MASTODIIE sindrom caracterizat prin dureri mamare şi care survine la femeile
prezentând angorjare discrinică mamară.
315