Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

ALERGOLOGIE studiul alergiei şi al manifestărilor sale morbide; specialistul
este alergolog.
ALETRIĂ insecticid sintetic înrudit cu piretrinele.
ALEUCEMIE termen utilizat pentru a caracteriza unele boli care clinic şi prin
modificările anatomopatologice se aseamănă cu leucemia dar în
care nu se observă modificări ale numărului de leucocite în
sânge.
ALEULE pene de acoperire; pene întregi de dimensiuni mai reduse ca
remigele şi rectricele, care sunt situate la nivelul aripii
suplimentare.
ALEUROĂ substanţă proteică sub formă de grăunciori, diseminată, în
general, în citoplasma unor celule şi utilizată de plante ca
material nutritiv de rezervă.
ALEXIE defect de înţelegere a scrisului prin leziune cerebrală, fără nicio
afectare a acuităţii vizuale.
ALEXIE-AGRAFIE sindrom clinic apropriat de afazia Wernicke, caracterizat prin
predominenţa afectării limbajului scris faţă de cea a limbajului
vorbit. când ultimul este normal, se numeşte alexie cu agrafie.
ALEXIFARMACO (gr. alexein – a se împotrivi, farmacon - medicament) antidot.
ALEXIE sin. complement, nume dat unor substanţe albuminoide cu
proprietăţi bactericide şi care se găsesc în sânge mărind
rezistenţa organismului; sunt distruse prin căldură.
ALEXITIMIE incapacitatea de a exprima verbal emoţiile.
ALEZAJ CAALICULAR în proteza dentară, adaptarea precisă a lăcaşului radicular.
ALEZĂ bucată de pânză impermeabilizată sau de cauciuc, folosită
pentru protejarea de pătare a patului bolnavului sau a mesei de
operaţie.
ALFABLOCAT substanţe care blochează receptorii alfa-adrenergici.
ALFAFETOPROTEIĂ glicoproteină secretată de ficatul fătului şi nou-născutului,
prezentă în lichidul amniotic, care dispare aproape complet din
organism la câteva luni după naştere, această proteină reapare în
circulaţie în unele cancere şi afectări hepatice; dozarea ei în
plasmă, prin radioimunologie sau prin tehnica
imunoenzimatică, serveşte la diagnosticul unor forme de cancer
(carcinom hepatic) şi în afecţiuni hepatice cu regenerare
celulară (hepatită virală, intoxicaţii).
ALFAGLOBULIE ansamblul globulinelor plasmatice având cea mai mare
mobilitate electroforetică la pH 8,6; concentraţia de
alfaglobuline creşte în cursul unor boli inflamatorii şi
neoplazice.
Α.L.P. abr. alfa-lipoproteine.
ALGE denumire generică pentru un grup de specii din subdiviziunea
Thallophyta, de apă marină sau dulce, autotrofe,
fotosintetizante, variabile în mărime şi formă, unicelulare şi
pluricelulare, cu tal filamentos sau lamelar; diferă de alte
talofite prin prezenţa clorofilei.
29