Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

ALATIAZĂ termen utilizat uneori pentru botulism.
ALARIA (lat. alaris - aripă), vierme din familia Diplostomatidae, clasa
Trematoda, care parazitează la vulpe, câine şi pisică în
intestinul subţire şi care are partea anterioară a corpului mai lată
şi delimitată vizibil de cea posterioară.
ALARIS cu referire la aripă, înaripat.
ALĂPTARE alimentarea sugarului cu lapte la sânul mamei sau al doicii sau
cu biberonul.
ALBASTRĂ (MALADIA) termen grupând malformaţiile cardiovasculare congenitale care
se însoţesc de cianoză, datorită amestecului de sânge venos cu
cel arterial.
ALBASTRU DE METILE substanţă organică de culoare albastră, folosită ca antiseptic
pentru uz extern (badijonare în gât) sau administrată oral (în
infecţii urinare), ca şi în explorarea funcţiei renale, dar mai ales
folosită în unele tehnici de colorare.
ALBEE (GREFA) grefon osos masiv, de obicei prelevat din tibie, care conţine
toate straturile osului: periost, ţesut osos propriu-zis şi măduvă
osoasă.
ALBIISM (lat. albus - alb) absenţa totală sau parţială congenitală a
pigmentului melanic din păr, piele, iris, unghii, determină
anomalii ca: astigmatism, nistagmus, cataractă, arierare
mentală, surdomutitate, rezistenţa slabă la agenţii de mediu etc.
ALBIOID culoarea alb-gălbuie a pielii şi părului, iris alb-sidefiu.
ALBUGIEA tunică albă, membrană conjuctivă groasă care înconjoară
testiculul, epidimul şi corpii erectili ai penisului; tunica alba.
ALBUGO pete albe pe cornee sau unghii.
ALBUL OCHILOR nume popular pentru sclerotică.
ALBUMIĂ (lat. albumen – albuş de ou) haloproteidă cu greutate
moleculară mare între 43.000-70.000, cu caracter acid, solubilă
în apă distilată şi precipitabilă cu sulfatul de amoniu la o
concentraţie de 58%.
ALBUMIEMIE în sens strict, prezenţa albuminei în sânge;
prin extensie şi în mod impropriu, excesul de albumină în sânge
(hiperalbuminemie).
ALBUMIORAHIE concentraţia de albumină din lichidul cefalorahidian (de fapt
este proteinorahie).
ALBUMIOS care conţine albumină, care se referă la albumină.
ALBUMIURIE sin. proteinurie; referitor la concentraţia de proteine în urină.
ALBUMOZĂ v. Bence-Jones.
ALBUR partea externă, spre scoarţă, a lemnului secundar, necolorată, cu
inele de creştere din ultimii ani.
ALCAL VOLATIL sin. amoniac.
ALCALI substanţe bazice (oxid sau hidroxid) care provin din unul din
cele şase metale zise alcaline: sodiu, potasiu, rubidiu, cesiu, litiu
şi franciu.
26