Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

AGOIST termen care exprimă acţiunea unui muşchi în sensul dorit.
AGORAFOBIE frica de mulţime sau de spaţii intinse.
AGRAFAJ punerea agrafelor, mai ales în cursul osteosintezei.
AGRAFĂ mic dublu cârlig de metal destinat să aproprie buzele unei plăgi.
AGRAFIE incapacitatea de a scrie, legată de o lezare a centrilor nervoşi ai
scrierii; este o formă de apraxie.
AGRAULOCITOZĂ (a + granulae – granulă, cytos - celulă)
1. leuconeutropenie ce ajunge la dispariţia totală a
granulocitelor în sângele periferic, însoţită de ulceraţii ale
mucoaselor şi pielii;
2. stare patologică caracterizată prin lipsa granulocitelor din
sânge, ducând la infecţii grave.
AGRAVARE creşterea gravităţii simptomelor unei boli.
AGREGAT aglomerat format prin aglutinarea elementelor figurate ale
sângelui.
AGRESIE (lat. aggredior-essus-sum-edi – a ataca) substanţe produse de
unele bacterii care au propietatea de a diminua posibilităţile de
apărare ale organismului, favorizând prin aceasta multiplicarea
bacteriilor.
AGRESIVITATE tendinţa de a ataca, a lupta, în sensul ostilităţii şi distrugerii;
2. tendinţă la o activitate caracterizată prin afirmarea de sine
într-un sens posesiv şi constructiv.
A.I..S. abr. antiinflamatoare nesteroidiene, grup de medicamente care
acţionează prin inhibarea ciclooxigenazei.
AKIETIC lipsit de capacitatea de a se mişca.
AKIEZIE imposibilitatea sau dificultatea de a executa unele mişcări;
lentoare anormală a mişcărilor voluntare.
Al. simbolul aluminiului, metal alb, uşor şi maleabil, care aparţine
grupului de oligoelemente, unele săruri solubile de aluminiu
sunt folosite ca astringente şi dezinfectante externe; săruri şi
derivaţi insolubili se folosesc în combaterea acidităţii gastrice,
ca antidiareice şi ca dezinfectante intestinale.
AL..., ALO... prefixe de origine greacă pentru altul, exprimând ideea unei
stări diferite, neobişnuite sau anormale.
ALALIE imposibilitatea de a se exprima prin cuvinte, cauzată de o
tulburare organică sau funcţională.
ALAIĂ aminoacid monoamino-monocarboxilic răspândit în toate
proteinele animale şi vegetale.
ALATOIDĂ (gr. allas-ntos-cârnat, eidos -asemănător) membrană
embrionară la vertebrate, constituită dintr-un diverticul al
tubului intestinal primitiv şi care, la mamifere, va forma
conexiunile vasculare ale embrionului la nivelul placentei, la
cătea şi la iapă este formată din două: una corială şi una
amniotică, la vacă şi scroafă are formă de panglică îngustă şi
are două braţe.
ALATOIĂ produs de oxidare a acidului uric.
25