Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

ECEFALOCEL hernia encefalului sau hernia meningelor encefalului printr-o deschidere a
craniului prin lipsa de sudură a oaselor.
ECEFALOID se spune despre o tumoră cu aspectul şi consistenţa creierului.
ECEFALOMALACIE ramolisment cerebral.
ECEFALOMIELITĂ neuroinfecţie caracterizată prin leziuni inflamatorii în encefal şi măduvă.
ECEFALOPATIE denumire generică dată unui complex simptomatic polimorf care exprimă
o suferinţă difuză a encefalului, determinată de cauze variate.
ECEFALOZĂ afecţiune degenerativă a creierului de natură neinfecţioasă.
ECODRAL care se găseşte ori se formează în interiorul unui cartilaj sau a unui ţesut
cartilaginos.
ECODROM condrom ce apare în substanţa medulară a unor oase.
EDAGEITĂ inflamaţia intimei vaselor sanguine.
EDARTERĂ tunica internă a arterelor.
EDARTERITĂ inflamaţia intimei arterelor.
EDARTERITĂ
OBLITERATĂ
formă de endarterită, mai ales la nivelul arterelor mici ale membrelor
inferioare, cu îngroşarea circumscrisă ce stenozează lumenul vasului,
ducând la obliterarea lui.
EDEMIE situaţie epidemiologică în care într-un anumit teritoriu, prezenţa agentului
infecţios este permanentă iar cazurile de îmbolnăviri umane se produc
constant.
EDOBLAST sin. endoderm
EDOCARD membrană subţire care căptuşeşte cavităţile inimii.
EDOCARDITĂ afecţiune inflamatorie exudo- si proliferativă a endocardului, inflamaţie
de natură microbiană.
EDOCAVITAR care se găseşte sau se produce în interiorul unei cavităţi organice.
EDOCERVICAL care este situat în interiorul colului uterin.
EDOCERVICITĂ inflamaţia mucoasei interne a colului uterin.
EDOCERVIX mucoasa internă a colului uterin.
EDOCODRAL partea internă a unui cartilaj.
EDOCRAIU suprafaţa interioară a craniului; uneori se referă la dura mater cerebrală.
EDOCRIE care se referă la glandele cu secreţie internă sau hormoni.
EDOCRIOLOGIE ramură a medicinei (disciplină medicală) care se ocupă cu studiul
glandelor endocrine.
EDOCRIOPATIE afecţiune datorată disfuncţiei unei glande cu secreţie internă.
EDOCRIOZĂ afecţiune a unei glande cu secreţie internă caracterizată printr-un
dezechilibru în activitatea secretorie.
EDODERM foiţa internă a embrionului, din care derivă mucoasa intestinală şi glandele
anexe din tubul digestiv.
207