Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

ADEPS (gr. adeps - grăsime), grăsime, adeps suillus, sin. axungia -
grăsimea de porc, adeps lanae – lanolina.
ADEREŢĂ formaţiune interviscerală sau visceroparietală, multiplă,
rezultată din organizarea conjunctivo-vasculară a exsudatelor.
ADEZIV care este susceptibil a adera la o suprafaţă.
A.D.H. abr. hormon antidiuretic; hormon secretat de către
neurohipofiză şi vehiculat de către gamaglobuline, cu rol
esenţial în menţinerea apei în organism; stimulează eliberarea
ACTH, oprind degradarea acestuia; determină contracţia
arteriolelor şi, ca o consecinţă, creşterea presiunii arteriale, de
aici denumirea de vasopresină (lizinvasopresină, la porc şi
argininvasopresină la păsări); are activitate ocitocică şi
lactagogă.
ADIACET care se găseşte în vecinătatea imediată, în contact direct.
ADIADOCOCHIEZIE imposibilitatea de a executa rapid mişcări alternative, cum ar fi
pronaţia şi supinaţia.
ADIAFOREZĂ (gr. a + diaphorein – a transpira), lipsa transpiraţiei.
ADIAMIE (gr. a + dynamis - putere), lipsă de putere, slăbire musculară.
ADIP..., ADIPO... grăsime, adipos, adipozitate.
ADIPOS (lat. adeps + osis) ţesut celulo-grăsos subcutanat.
ADIPOZITATE modalitate de dispunere a ţesutului gras în organism.
ADIPOPEXIE acumularea de grăsimi în organe sau în ţesutul subcutanat.
ADIPOMASTIE dezvoltarea excesivă a ţesutului gras la nivelul sânilor.
ADIPOZĂ formare de tesut adipos in organism in mod excesiv.
ADIPSIE (gr. a + dipsa - sete), lipsa poftei de a bea apă.
ADITIV medicament secundar; se asociază cu un alt medicament.
ADITIVITATE proprietatea genelor alelice şi nealelice care alcătuiesc un
genom de a realiza consecutiv interacţiunilor cu mediul, un
fenotip prin acumularea efectelor fiecăruia; aditivitatea stă la
baza determinării valorii de ameliorare a indivizilor.
ADJUVAT care ajută; substanţă adăugată pentru creşterea eficienţei
ingredientului principal, potenţează proprietăţile imunogene.
A.D.. abr. acid dezoxiribonucleic; reprezintă materialul genetic din
care sunt alcătuite genele majorităţii organismelor; cercetătorul
american J.D. Watson, în colaborare cu cercetătorul englez
F.H.C. Crick au propus în 1953, un model al A.D.N.-ului pentru
care au primit premiul Nobel (în 1962); modelul se bazează pe
combinarea a patru nucleotizi care la rândul lor se compun
dintro bază azotată (formată din adenină, citozină, guanină şi
tiamină), o oză (dezoxiriboza) şi acid fosforic.
AD-POLIMERAZĂ enzimă care catalizează sinteza acidului dezoxiribonucleic şi
ribonucleic din dezoxiribonucleotizi trifosfaţi: A.T.P., G.T.P.,
T.T.P. şi C.T.P. în prezenţa unei catene A.D.N.- matrice.
20