Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

ADAMATIOM (gr. adamas-antos – oţel, tare + omos – sălbatic, crud, necopt),
tumoră dură de origine dentară.
ADAMS, WILLIAM (1820-1900) arcul Adams; lama subtrochanteriană Rodet.
ADAMS, ROBERT ischemie cerebrală acută, mergând până la pierderea
cunoştinţei, determinată de o rărire bruscă şi extremă (sau chiar
întrerupere) a contracţiilor ventriculare sau de o tahicardie
excesivă.
ADAPTARE 1. facultatea pe care o are organismul de a se obişnui cu noi
condiţii de viaţă, atât pe plan fizic, cât şi pe plan psihic şi social;
2. capacitatea ochiului de a se obişnui cu variaţiile de
luminozitate.
ADAPTARE DIVERGETĂ sin. adaptare eladogenică, adaptare derivată; adaptarea unor
organisme la forme de mediu variate.
ADAPTARE FEOTIPICĂ sin. adaptare ontogenetică; modificarea fenotipică, anatomică,
comportamentală, fiziologică a indivizilor, în limitele
domeniului de reacţie al genotipului ca răspuns la factorii de
ADAPTARE
FILOGEETICĂ
mediu intern şi extern.
sin. adaptare genetică; procesul de formare a unui nou domeniu
de reacţie a populaţiei care face posibilă armonizarea
genotipului nou cu mediul acolo unde cel vechi nu a reuşit să o
facă; adaptarea este direcţională şi se bazează pe variabilitatea
genetică a populaţiilor, variabilitate care este menţinută prin
recombinarea genelor şi antrenarea genelor recesive a
populaţiei, a mutaţiei, heterozisului, homeostaziei genetice şi
polimorfismului.
ADAPTARE LA MEDIU modificarea genotipică şi fenotipică a vieţuitoarelor supuse
stimulilor puternici interni şi externi; un organism bine adaptat
se manifestă prin: pierdere minimă în greutate pe perioada
expunerii la factorii de stress, rezistenţa mare la boli,
longevitate, fertilitate crescută
ADAPTIV care se poate adapta.
ADEIĂ sin. 6-aminopurină, bază azotată purinică care intră în structura
unui nucleotid, alcătuită din două cicluri; este prezentă în
ţesuturile animale şi vegetale, intră în structura acizilor nucleici
şi adenozin-fosforici.
ADEOM neoplazia ţesutului glandular.
ADEOSARCOM tumoră dezvoltată a ţesutului gladular şi conjunctiv
ADDIS (PROBA) probă pentru evaluarea cantitativă a elementelor figurate din
urină. constă din numărarea hematiilor (eventual a leucocitelor)
în urina de 12 ore, strânsă dimineaţa şi seara şi centrifugată.
(Addis Thomas, medic scoţian, profesor la San Francisco, 1881-
1949).
ADDISO, THOMAS (1793-1860) boala Addison; caracterizată de tegumente
bronzate, hipotensiune, insuficienţa corticalei suprarenalelor.
ADDISO (BOALA) insuficienţă cronică a suprarenalei, ce se manifestă prin:
anemie, astenie, hipotensiune, tulburări gastrice şi colorarea
închisă a tegumentelor (melanodermie), ce aminteşte bronzarea
solară, de unde numele de maladia bronzantă care i se dă
câteodată.
ADDUCTOR se spune despre un muşchi care execută o mişcare de adducţie.
ex. muşchiul adductor al policelui.
18