Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

ACTIOMICOZĂ (gr. actis, actinos – rază, myces – ciupercă, osis – boală), boală
cu evoluţie cronică, provocată de specii patogene de
actinomicete.
ACTIOMORF care are simetrie radială, denumire atribuită florilor cu formă
regulată sau simetrice radial: laleaua, floarea-soarelui, tutunul,
dovleacul şi animalelor care au organizare similară (meduza).
ACTIOPTERYGII clasă de peşti osoşi (considerată uneori subclasă a clasei
Osteichthyes) apărută în devonian; cuprinde majoritatea peştilor
actuali (fac excepţie rechinul şi peştele torpilă); prin evoluţie
din această clasă, spre sfârşitul triasicului şi începutul
jurasicului, s-au dezvoltat peştii acipenserizi, cărora le aparţine
grupul peştilor denumiţi sturioni.
ACTIOSCOPIE (gr. actis + skopein – a examina prin văz, a privi), examen
executat cu ajutorul razelor.
ACTIOTERAPIE (gr. actis + therapeia – tratament), utilizarea, în scop
terapeutic, a agenţilor fizici care produc raze (luminoase, UV,
ACTIVAREA
AMIOACIZILOR
IR).
fenomen care are loc în timpul sintezei proteinelor şi constă în
reacţia unui aminoacid, aflat în citoplasmă, cu adenozintrifosfat
(ATP), reacţie catalizată de către enzima aminoacil sARNsintetază;
rezultă un aminoacil adenilat (aminoacil-AMP), care
se ataşează (sub influenţa aceleiaşi enzime) de o moleculă
specifică de sARN.
ACTIVATOR substanţă care determină sau activează o enzimă; este
dependentă sau produsă de o genă care stimulează dezvoltarea
numai a unui anumit ţesut sau organ embrionar; genă care prin
acţiunea proprie activează expresia unei alte gene.
ACŢIUEA GEEI expresia genei relevată prin controlul specificităţii şi ratei
proceselor de biosinteză.
ACTOMIOZIĂ complexul rezultat din interacţiunea celor două proteine
miofibrilare, actina şi miozina, cu rol în contracţia musculară;
este dotată cu activitate A.T.P.-azică, (în prezenţa ionilor de
calciu şi magneziu) scindând A.T.P. la A.D.P. şi fosfat
anorganic cu eliberare de energie necesară contracţiei
musculare.
ACU... ascuţit, acut; ex. acupunctură, acuitate, acuminat.
ACU..., ACUZIE acţiunea de a asculta, ex. acustic, hipoacuzie.
ACUPUCTURA (lat. acus – ac, punctura – înţepare), metoda de tratament
executată cu ajutorul unor ace care se introduc la diferite
adâncimi în corp in anumite regiuni de obicei dureroase.
ACUT (lat. acutus – violent, ascuţit), termen utilizat pentru a denumi
manifestarea unei boli care are evoluţie rapidă şi o intensitate
mare.
ACVATIC despre un animal sau plantă care creşte sau trăieşte în mediul
acvatic.
AD... către (în sens de apropiere, întărire), ex. adducţie, adductor,
aderenţă.
ADACTILIE (gr. a + daktilos – degete), lipsa congenitală a unuia sau mai
multor degete.
ADAMATIĂ sin. smalţ dentar; substanţa albă care acoperă coroana dentară,
formată din prismele adamantine uşor ondulate şi striate
transversal (striaţiile Retzius).
17