Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

COTRACŢIE fenomen de îngustare a unei formaţiuni anatomice canaliculare, provocat
de factori nervoşi vegetativi sau umorali.
COTUZIE modificări produse într-un ţesut sau organ în urma aplicării cu forţa pe
suprafaţa corpului a unui corp dur bont fără ruperea tegumentului.
COSULT
examinarea unui bolnav de către o comisie medicală, pentru stabilirea
diagnosticului şi indicarea tratamentului.
COSULTAŢIE în practica medicală, discuţie între un bolnav şi un medic, în cadrul
căreia bolnavul doreşte să afle afecţiunea de care suferă şi tratamentul pe
care trebuie să-l urmeze.
COSUMPŢIERE slăbire accentuată, cu pierderea forţei musculare şi topirea ţesuturilor.
COTRACEPTIV medicament; efectul lui principal este de prevenire a sarcinii; se foloseşte
numai după sfatul medicului.
COTRACTILITATE însuşirea unor ţesuturi, în special cel muscular, de a răspunde la
stimulări, prin schimbare de formă, de obicei scurtare.
COVALESCEŢĂ perioada care urmează dispariţiei semnelor de boală şi vindecării clinice,
în care timp organismul trece în mod treptat la o nouă stare de sănătate.
COVERGEŢĂ evoluţia unor specii iniţial diferite, sub acţiunea aceloraşi factori ai
selecţiei naturale, spre unele trăsături comune.
COVERSIE achiziţionarea prin lizogenizare a unor noi proprietăţi fenotipice, stabile
din punct de vedere genetic.
COVEX termen utilizat în optică precum şi pentru a descrie unele organe sau
regiuni corporale care au suprafaţă bombată şi rotunjită în afară faţa de
margini.
COVULSIE sin. spasm; contracţie involuntară violentă, prelungită a musculaturii unui
segment corporal sau a întregului corp care survine în epilepsie, în stări
febrile la copii; zvârcolire, frământare.
COVULSII succesiune de contracţii involuntare, puternice, a unor grupe musculare
sau ale întregii musculaturi.
COVULSIOTERAPIE terapia indicată pentru prevenirea/combaterea convulsiilor.
COOMBS testul Coombs; testul antiglobulinic.
COOPERIA parazit din familia Trichostongilide clasa ematoda denumit după
medicul Cooper A.P. (1768-1841); parazitează la ovine şi caprine în
mucoasa duodenală.
COPEPODE subclasă de crustacee, de apă dulce şi marine, fără carapace; participă la
alcătuirea planctonului, servind la hrana peştilor.
COPITĂ unghia formată dintr-o cutie cornoasă care acoperă extremitatea
membrelor la unele vertebrate putând fi despicată sau nedespicată.
COPOLIMERIZARE procesul de formare a unor macromolecule prin unirea unor monomeri de
tipuri diferite, (ex. ADN-ul este o macromoleculă rezultată din
copolimerizarea a patru feluri de monomeri).
COPREMEZĂ vomă cu fecale.
167