Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

COMEDO dop cornos care obturează orificiul unei glande sebacee, constituind aşanumitul
punct negru (pe faţă) sau punct seboreic.
COMESALISM consumarea în comun a hranei de către două specii diferite de animale
fără a-şi produce daune şi fără a se ajunge la parazitism.
COMIUTIV spart în numeroase fragmente mici.
COMISURĂ loc de unire, de îmbinare.
COMIŢIAL (lat. comitia – adunarea poporului la romani) care este legat de
epilepsie.
COMOŢIE (lat. commotio - zguduire) zguduire puternică a unui organ urmată de
întreruperea temporară a funcţiei sale, însoţită de stare de şoc.
COMPESARE menţinerea (readucerea) funcţiilor unui organ oarecare în limite normale,
prin mecanismul contracarării deficitului sau excesului creat cu ajutorul
fenomenelor de hipertrofie şi hiperfuncţie ale altor organe.
COMPLEMETARITATEA
BAZELOR
împerechere complementară specifică a bazelor azotate în
macromolecula bicatenară de ADN; fenomenul este condiţionat de faptul
că între cele două catene există legături de hidrogen, care se pot realiza
numai între poziţia amino a adeninei–A şi poziţia keto a tiaminei–T sau
între poziţia keto a guaninei–G şi poziţia amino a citozinei–C.
COMPLIAŢĂ variaţie de de volum toraco-pulmonară necesară pentru a produce o
variaţie de presiune transpulmonară de o unitate.
COMPLICAŢIE denumire utilizată pentru a desemna înrăutăţirea evoluţiei unei maladii
prin apariţia de noi procese patologice, exacerbarea unor tulburări deja
instalate.
COMPRESIUE metodă utilizată pentru reducerea cantităţii de radiaţii secundare care iau
naştere într-un volum străbătut de radiaţii penetrante.
COMPRESĂ bucăţi de tifon sterilizate utilizate în chirurgie; bucată de pânză sau vată
umezită şi aplicată pe o porţiune a corpului.
COMPRIMATE preparate farmaceutice solide obţinute prin comprimarea substanţelor.
COCAV organ sau lentile care au suprafaţa scobită faţă de margini.
COCEPTACLU structuri cavitare la algele brune, grupate la vârful ramificaţiilor talului,
în care se formează organele sexuale.
COCHIE conchia auriculară sau pavilionul urechii.
COCREMET (lat. concresco-ere – a se condensa, a se întări) corp tare care ia naştere
din modificarea solubilităţii apoi prin precipitarea sau impregnarea cu
săruri a unor celule descuamate.
COCRETIO CORDIS (lat. concretio – alcătuire din părţi, cor, cordis - cord) modificare
anatomopatologică constând din unirea celor două foiţe ale pericardului
în caz de pericardită.
CODIL sin. cap articular.
CODILOID asemănător unui condil, unei sfere.
CODILOM formaţiune tumorală, de obicei de origine inflamatorie sau virotică,
situată la nivelul tegumentelor şi mucoaselor.
164