Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

COLOIDOTERAPIE tratament facut cu substante coloidale pentru a produce un şoc.
COLOLIZĂ desfacerea unor aderenţe ale colonului.
COLO (gr. kolon – intestin gros) parte a intestinului care începe la cecum şi se
termină la joncţiunea rectosigmoidiană.
COLOIE grup de indivizi animali dintr-o anumită specie organizat într-o asociaţie
temporară sau permanentă; coloniile sunt monomorfe, în cazul în care
indivizii sunt analogi, şi polimorfe, când indivizii sunt diferenţiaţi,
îndeplinind funcţii diferite.
COLOPATIE termen folosit pentru procesele patologice de la nivelul colonului.
COLOPEXIE fixarea la peretele abdominal a unor anse ale colonului.
COLORAT BAZIC substanţe care posedă grupări bazice care coloreză cromatina: fucsina
bazică, hematoxilina, carminul etc.
COLORIMETRIE metodă chimică de analiză cantitativă bazată pe principiul absorbţiei
diferite a soluţiilor de concentraţie diferită ale aceleiaşi substanţe când
sunt străbătute de un fascicul luminos.
COLOSTAZĂ oprirea tranzitului prin colon ducând la staza conţinutului intestinal sau
chiar la ocluzie intestinală.
COLOSTOMIE deschiderea şi fixarea operatorie la piele a unui segment a colonului.
COLOSTRU lapte secretat de glanda mamară imediat după parturiţie.
COLOTOMIE deschiderea chirurgicală a colonului.
COLOTIFLITĂ inflamaţia concomitentă a colonului şi a cecului.
COLPECTOMIE ablaţia parţială a vaginului.
COLPITĂ sin. vaginită, inflamaţia mucoasei vaginale.
COLPOHISTEROSTOMIE operaţie în care se face secţionarea pereţilor vaginali şi uterini când fătul
este angajat parţial în bazin.
COLPORAFIE suturarea pereţilor vaginali în caz de plăgi vaginale.
COLPOPTOZĂ prolaps vaginal.
COLUMELA structură columnară la animale şi plante; ax în jurul căruia este răsucită
cochilia la gasteropode; axul osos şi cartilaginos care leagă timpanul de
urechea internă la amfibieni, reptile şi păsări; axa osoasă a cochleei din
urechea mamiferelor.
COLURIE prezenţa de bilă în urină.
COMĂ (gr. koma – somn adânc) stare patologică de inhibiţie profundă a
activităţii nervoase superioare, caracterizată prin pierderea completă sau
parţială a cunoştinţei, cu păstrarea funcţiilor vegetative fundamentale.
COMBIAREA
IDEPEDETĂ A
GEELOR
sin. legea a treia mendeliană; potrivit acestui principiu genele sunt
independente unele faţă de altele; Mendel a observat acest fenomen la
dihibridări, trihibridări etc., astfel din încrucişarea a doi indivizi
homozigoţi, deosebiţi prin două perechi de alele, şi anume AABB X
aabb, a obţinut un heterozigot în F 1 cu structură alelică AaBb; din
combinarea acestor heterozigoţi F 1, datorită combinării libere a alelelor
în timpul formării gameţilor, în descendenţă, a avut loc o segregare
independentă, care a determinat, pe lângă apariţia combinaţiilor parentale
de gene, AABB şi aabb, şi apariţia unor combinaţii noi ale alelelor şi
respectiv ale caracteristicilor parentale: Aabb şi aaBB.
163