Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

CODOMIATE alele diferite care, în stare heterozigotă, asigură expresia simultană,
independentă, a ambelor caracteristici controlate de acestea.
COEFICIET DE
ELASTICITATE
sin. elastanţă.
COEFICIET factor numeric care multiplică o funcţie sau o expresie algebrică;
cifră exprimând o proprietate fizică particulară.
COEZIMĂ partea catalitic activă dintr-o enzimă.
COFACTOR sin. coenzimă.
COFERMET sin. coenzimă.
COFOCHIRURGIE sin. chirurgia surdităţii, toate intervenţiile care urmăresc să amelioreze
funcţia acustică perturbată.
COFOZĂ (gr. kophos + osis - surd) surzenie.
COGITIV relativ la cunoaştere.
COHLEAR situat în cohlee.
COHLEE parte a urechii interne, formată dintr-un canal osos răsucit în spirală.
COHLEO-VESTIBULAR care se referă la melc şi vestibulul urechieii interne şi prin extensie la
audiţie şi echilibru.
COIT copulare între un bărbat şi o femeie.
COIT AAL introducerea penisului în anusul partenerului.
COL (lat. collum - gât) denumirea anatomică atribuită gâtului uterin.
COLABARE închiderea unei cavităţi prin turtire.
COLABAT se spune despre o cavitate sau un conduct ai căror pereţi îşi pierd
lumenul printr-un proces patologic sau în urma unei intervenţii.
COLAGE substanţă albuminoidă a fibrelor albe din ţesutul conjunctiv, cartilaginos
şi osos.
COLAGEAZĂ enzima care lizează colagenul.
COLAGOG aliment sau medicament care provoacă evacuarea bilei în intestin.
COLALEMIE prezenţa sărurilor biliare în sânge, la un nivel care nu depăşeşte în mod
normal 4 mg/l.
COLALURIE prezenţa sărurilor biliare în urină.
COLAGIECTAZIE dilataţia canalelor biliare.
COLAGIOGRAFIE metodă radiologică pentru punerea în evidenţă a canalelor biliare intra- şi
extrahepatice.
COLAGIOM cancer primitiv al ficatului.
COLAGIOPATIE orice afecţiune a căilor biliare.
COLAGIOTOMIE incizia unui canal biliar.
COLAGITĂ inflamaţia căilor biliare.
160