Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

ACROMICRIE (gr. akros + micros - mic), nedezvoltarea în mod proporţional a
extremitatilor faţă de corp.
ACROMIO (gr. akros + omos - umăr), formaţiune osoasa normală în forma
de cârlig, mai evidenta la unele specii de animale, care se
găşeşte pe spina omoplatului.
ACROMOTRICHIE (gr. a + chroma + trichos - păr), lipsa de pigment în păr, sin. cu
leucotrichia.
ACROPARESTEZIE (gr. akros + para – aproape + aisthesis - sensibilitate),
tulburare manifestată prin amorţeli ale vârfului degetelor.
ACROPETAL noţiune utilizată în botanică indicând apariţia şi dezvoltarea
succesivă a organelor (frunze, inflorescenţe, rădăcini) dinspre
bază spre vârf.
ACROPODIU 1. (gr. akron – vârf, podos - picior) regiunea falangiană
2. regiunea digitală
3. regiunea corespunzătoare chişiţei, coroanei şi ongloanelor
(copitei) de la bulet la extremitatea membrului.
ACROTERIOZĂ sin. amputare, stare cu determinare genică anormală, se pare
datorită unui complex de gene recesive, care se manifestă prin
lipsa segmentelor de la genunchi şi jarete în jos, bonturile
membrelor fiind acoperite de piele; de obicei această afecţiune
este asociată cu scurtarea mandibulei, despicarea palatului şi
hidrocefalia.
ACROTISM (gr. a + krotos – lovitură) nesesizarea pulsului; puls
imperceptibil.
ACROZOM (gr. akros – la vârf + soma- corp), formaţiune corpusculară
derivată din aparatul Golgi care acoperă partea anterioară a
capului spermatozoidului situată înaintea nucleului; se mai
numeşte, corpuscul apical sau perforator.
A.C.T.H. abr. adrenocorticotrofină (eng. adrenocorticotrophic hormone),
hormon elaborat de hipofiza anterioară care controlează
creşterea şi funcţionarea glandei corticosuprarenale;
administrarea la un animal normal va determina hipertrofia
corticosuprarenalei, scăderea rapidă a concentraţiei ţesutului
glandular în colesterol şi acid ascorbic, paralel cu creşterea
glicemiei, apariţia glucozuriei, creşterea glicogenului şi
lipidelor hepatice, activarea catabolismului proteic, creşterea
aminoacidemiei şi a eliminării cataboliţilor proteici, eliminarea
renală a potasiului şi retenţia de sodiu şi de clor, creşterea
fosfatazei alcaline; participă determinant la menţinerea
homeostaziei.
ACTIIC se foloseşte pt. a indica acţiunea spectrului luminos, a benzilor
de ultraviolete şi a radiaţiilor radioactive.
ACTIOMICETE gen de microorganisme unicelulare (clasa Schizomycetes,
familia Actinomycetaceae, genurile Actinomycetes, ocardia,
Streptomyces, Micromonospora) intermediare între bacterii şi
ciuperci parazitare la om şi animal; se aseamnănă cu bacteriile
prin structura monocelulară şi nucleul difuz, iar cu ciupercile
prin talul filamentos şi înmultirea prin spori şi conidii; au rol
important în descompunerea substanţelor organice până la azot
şi carbon, iar unele specii produc boli la plante şi animale
(actinoze, nocardioze)
16