Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

Co. simbol chimic al cobaltului
C.O. abr. pentru conducere osoasă;
formula chimică a oxidului de carbon
COAFAT (lat. coffia - cască) termen utilizat pentru a desemna – mai ales crotine
acoperite cu false membrane.
COAGULABIL (lat. coagulum - coagul) care poate coagula.
COAGULABILITATE proprietatea unor substanţe de a coagula.
COAGULAT care favorizează coagularea.
COAGULARE proces complex de transformare a unui produs din stare lichidă în stare
de cheag.
COAGULAZO-
germeni ale căror enzime nu determină coagulare.
EGATIVI
COAGULAZO-POZITIVI germeni ale căror enzime determină coagulare.
COAGULOPATIE grup de sindroame hemoragice datorate tulburårii coagulării sângelui
prin deficit de factori activatori.
COAGULOPATIE DE
COSUM
sin. Coagulare Intravasculară Diseminată, abr. C.I.D., coagulare care
produce scăderea fibrinogenului şi unor factori de coagulare (V, VIII).
COALESCEŢĂ (lat. coalesco-es-cere – a se uni, a se lega)
1. fenomen coloidal care constă într-o emulsie din unirea unor picături
mai mici într-o picătură mare.
2. aderenţe care se formează între suprafeţe tisulare în contact prelungit.
COALTAR gudron de huilă.
COAMA
ROTATORILOR
consolidare în formă de coamă tendinoasă a capsulei articulare a
umărului, compusă cu participarea celor patru muşchi rotatori ai săi, care
aderă intim la capsulă.
COAPSĂ segment al membrului inferior cuprins între şold şi genunchi.
COAPTARE reducerea unei fracturi sau a unei luxaţii prin îndreptarea deformării
regiunii respective.
COAPTOR atelă metalică folosită în osteosinteză pentru menţinerea într-o poziţie
bună, după reducerea, a două segmente ale unui os lung fracturat.
COARCTARE îngustarea unui conduct natural.
COARCTAŢIE
AORTICĂ
malformaţie congenitală a aortei, care duce la îngustări sau întreruperi
ale vasului.
COARDE VOCALE pliuri musculoase, simetrice şi extensibile, transversale, ale membranei
mucoase laringiene, care la expirarea aerului vibrează şi emit sunete, la
majoritatea mamiferelor, în laringe, se găsesc două perechi de coarde
vocale superioare, care nu au rol în fonaţie, şi inferioare sau adevărate,
care produc sunete.
COASTĂ os alungit, arcuit care intră în constituirea cutiei toracice.
COASTĂ CERVICALĂ malformaţie frecventă a coloanei vertebrale, constând în prezenţa unei
coaste suplimentare, articulată pe apofiza transversă a celei de a vertebrei
VII cervicale.
158