Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

CITOLIZĂ distrugerea unei celule vii prin dizolvarea elementelor care o compun.
CITOLIZIE substanţe care apar în sânge după introducerea parenterală de celule de
origine animală şi care substanţe denumite lizine distrug aceste celule.
CITOLOGIE sin. studiul celulelor; domeniul biologiei care se ocupă cu studiul
fenomenelor care au loc la nivelul celulei, respectiv cele legate de
structura, funcţiile, dezvoltarea şi reproducerea celulelor.
CITOMEGALIE stare caracterizată prin creşterea volumului unor anumite celule.
CITOMEGALOVIRUS virus din grupul Herpes responsabil de infecţii foarte diverse şi adesea
severe.
CITOMETRU aparat destinat număratorii celulelor sau determinării dimensiunilor lor.
CITOMICROSOMI denumirea dată nodozităţilor de pe filamentele asterului (la centrul
celular).
CITOMORFOZĂ totalitatea transformărilor pe care le suferă o celulă de la naşterea ei şi
până la moartea ei.
CITOPATOLOGIE partea patologiei care se ocupă cu studiul modificărilor patologice la
nivelul celulei.
CITOPEIE celule reduse numeric sau volumetric faţă de normal.
CITOPEXIE posibilitatea pe care o au unele organe de a fixa celulele normale sau
patologice.
CITOPLASMĂ sin. hialoplasmă; corpul întreg al celulei, toată protoplasma unei celule
cu excepţia nucleului şi membranei celulare (după Strasburger, 1882);
este situată între membrana celulară şi cea nucleară (la eucariote); este
alcătuită dintr-o matrice citoplasmatică şi organite citoplasmatice;
majoritatea proceselor vitale sunt desfăşurate în citoplasmă, ea
reprezentând substratul pentru acţiunea genelor.
CITOPOIEZĂ formarea şi dezvoltarea celulelor.
CITOPROTECTOR care conferă protecţia celulelor.
CITOSCOPIE examenul unor celule care se gasesc într-un lichid din organism.
CITOSTATIC care opreşte mitozele într-o anumită fază.
CITOTOXIC care are efect toxic asupra unor celule.
CITOTOXIĂ toxină sau anticorpi care pot ataca specific anumite categorii de celule.
CITOTROP care este atras de celule sau se fixează la suprafaţa lor.
CITROBACTER grup de bacterii din familia enterobacteriaceae, citrat-pozitive.
CITROCROM sin. ferment respirator, ferment galben Warburg; enzimă care catalizează
transferul electronilor.
CITOZIĂ bază azotată pirimidinică care intră în structura acizilor nucleici.
CIUMĂFAIE sin. Laur, (lat. Datura stramonium) plantă din familia Solanaceae care
conţine alcaloizi toxici (atropină, hiosciamină, hioscină), originară din
America de Nord, cu frunzele inegal dinţate, flori albe, fructe sub formă
de capsulă ghimpoasă, seminţe negre şi miros neplăcut.
152