Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

ACODROPLAZIE (gr. a + chondros – cartilaj + plassein – a forma) lipsa
dezvoltării cartilajelor; afecţiune congenitală caracterizată prin
oprirea dezvoltării oaselor în lungime, acestea prezentându-se
scurte, îngroşate şi răsucite; la animale se cunosc trei tipuri: A.1
– forma cea mai gravă, organismele au coloana vertebrală
scurtă, membre scurte, frunte rotundă şi boltită, bolta palatină
despicată, de obicei la animale moartea survine la 6-8 luni de
gestaţie, fetusul fiind imediat avortat după moarte, această
situaţie este legată de homozigoţia genei respective; A.2 – o
formă intermediară transmisă recesiv, feţii sunt neviabili şi de
obicei mor datorită dificultăţilor de respiraţie la una două zile
de la naştere; A.3 forma cea mai uşoară, se transmite tot recesiv
având penetranţă incompletă, capul feţilor este deformat, iar
membrele sunt scurte
ACOITIA (lat. Aconilium) alcaloid, puternic toxic de origine vegetală,
extras din omag (Aconitum).
ACORIE (gr. core - pupilă) lipsa congenitală a pupilei.
ACRAIATE sin. cefalocordate; încrengătură de animale marine, pisciforme,
fără craniu diferenţiat, reprezentând forme de legătură între
nevertebrate şi vertebrate.
ACRETIO CORDIS (lat. acretio – creştere + cordis - cord), modificarea
anatomopatologică rezultată din unirea pericardului cu
ţesuturile învecinate.
ACRIIE (gr. a + krinein – a secreta) lipsa de secreţie a unei glande.
ACRO... 1. (gr. akros - vârf) extremitate, vârf, ex. acrocianoză,
acromegalie, acromion.
2. particulă de formare a unor cuvinte.
ACROASFIXIE tulburare vasomotorie a extremităţilor, caracterizată prin
acrocianoză şi senzaţii dureroase.
ACROCIAOZĂ (gr. akros + kyanos - albastru) cianoză rece, nedureroasă şi
persistentă a extremităţilor; dereglare neurovegetativă.
ACROCEFALIE deformarea craniului care este anormal alungit (ţuguiat).
ACRODIIE (gr. akros + odynei - durere) dureri ale extremităţilor.
ACROERITROZA (gr. akros + erithros - roşu) hiperemia extremităţilor producând
înroşirea lor.
ACROFOBIE (gr. akros + fobos - frică), frica de locuri înalte.
ACROMATIC (gr. a + chroma - culoare), fără culoare: sistem optic care
transmite lumina alba fără a o descompune în culorile
componente.
ACROMATOPSIE (gr. a + chroma + opsis - vedere), incapacitatea de a distinge
culorile.
ACROMATOZA, ACROMIE (gr. a + chroma), lipsa de pigment în piele, iris.
ACROMEGALIE (gr. akros + megas - mare), sin. boala Pierre Marie; dezvoltare
exagerată a extremităţilor în raport cu dimensunile corporale,
însoţită şi de creşterea viscerelor; boală cronică, datorată
hipersecreţiei de hormon somatotrop, ca urmare a unui adenom
eozinofilic al hipofizei, caracterizată prin hipertrofia mâinilor,
picioarelor, mandibulei, oaselor, viscerelor şi prin tulburări
corespondente.
15