Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

CICLU OVARIA ansamblu de modificări periodice ale ovarului, la femeia adultă, între
pubertate şi menopauză.
CICLU PARASEXUAL sistem genetic care asigură recombinarea fără meioză şi fecundare (ex.
viruşi, ciuperci, bacterii etc.).
CICLU SEXUL sin. ciclu ovarian.
CICLU VITAL etapele principale şi procesele ce se petrec într-un organism, de la
apariţia acestuia şi până la naşterea unor noi descendenţi; corespunde
vieţii individuale sau ontogeniei.
CICLUL AZOTULUI circulaţia atomilor de azot în natură sub influenţa transformatoare ciclică
a compuşilor azotului de către biosferă; etapele principale sunt: fixarea,
asimilarea, amonificarea, nitrificarea, denitrificarea.
CICLUL KREBS ciclul acidului citric descoperit de H.A. Krebs, laureat Nobel în 1953;
reprezintă principala bază energetică a celulei şi este asociat cu
mitocondriile; reprezintă a doua etapă în degradarea enzimatică a
glucozei (dar şi a lipidelor şi protidelor) în celula vegetală (prima etapă
glicolitică sau ciclul gluconic, constă în fosforilarea oxidativă a glucozei,
transformarea glucozei în ester glucofosforic prin transferarea unei
molecule de acid fosforic din A.T.P. pe glucoză, cu eliberarea de energie
şi formarea în final a acidului piruvic); în ciclul Krebs prin
decarboxilarea şi dehidrogenarea acidului piruvic iau naştere diferiţi acizi
organici, acetic, oxalilacetic, succinic, fumaric, malic; apoi prin
dehidrogenarea imediată a acidului malic se formează din nou acidul
oxaloacetic şi piruvic, care permite reluarea întregului proces şi
descompunerea acidului acetic până la CO 2 si H 2O.
CICUTOXIĂ substanţă răşinoasă foarte toxică a cucutei de apă (Cicuta virosa).
CIFOSCOLIOZĂ deviaţie dublă a coloanei vertebrale, cu convexitate posterioară şi curbură
laterală.
CIFOTIC care se referă la cifoză; care prezintă cifoză.
CIFOZA
ADOLESCEŢILOR
sin. maladia Scheuermann.
CIFOZĂ (gr. kyphos - curbat), sin. spinare de crap; devierea dorsală coloanei
vertebrale cu formarea unei convexităţi în partea superioară la animale şi
posterioară la om.
CIL 1. păr al pleoapei;
2. expansiune citoplasmatică filiformă a unei celule sau a unui
microorganism.
CILIATE clasă (Ciliata) de organisme protozoare microscopice, unicelulare,
prevăzute cu cili vibratili şi un aparat nuclear format dintr-un nucleu mic,
micronucleul cu funcţii sexuale şi un nucleu mare, macronucleul cu
funcţii mai ales trofice (ex. parameciul); reproducerea se realizează
asexuat, prin diviziune binară transversală, şi prin conjugare, ce constă
dintr-un schimb mutual de micronuclei între doi indivizi şi care
reprezintă un început de înmulţire asexuată.
CILIDRAX sin. axon, prelungirea neuronală, unică şi neramificată, lipsită de corp
tigroid, în zona de detaşare din pericarion observându-se conul de
emergenţă.
146