Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

ACIDOZĂ ALCOOLICĂ eliminarea sau reducerea rezervei alcaline în ţesuturi şi lichide
organice, asociată cu producerea de corpi cetonici.
ACIDOZA COMPESATĂ acidoza în care pH-ul sanguin rămâne normal prin intervenţia
mecanismelor de reglare a echilibrului acido-bazic.
ACIDOZA
DECOMPESATĂ
acidoza în care ph-ul sanguin a scăzut sub 7,35 rezerva alcalină
poate fi crescută sau diminuată.
ACIDOZA DIABETICĂ acidoză prin producerea excesivă de acizi, care survine ca o
complicaţie în diabetul neechilibrat.
ACIDURIE excesul acizilor din urină.
ACI (gr. akinos – sâmbure de strugure) unitate histologică a
glandelor; aspect imitând sâmburii de strugure al unor glande,
diviziune saculară terminală a unei glande.
ACIIFORM în formă de ciorchine de strugure.
ACIEZIE (gr. a + kinesis - mişcare) lipsa puterii de a face mişcări;
paralizie.
ACIPESERIDE sin. sturioni (lat. acipenser - cega), familie de peşti cu schelet
cartilaginos având pe corp şiruri longitudinale de plăci osoase,
din această familie fac parte cega, păstruga, morunul şi nisetrul.
ACIZI UCLEICI constituienţi ai celulei vii, care conţin o bază purinică, un zahar
şi acid fosforic (sub formă de ester). există două feluri de acizi
nucleici: acid dezoxiribonucleic şi acid ribonucleic.
ACLAMIDEU floare nudă, lipsită atât de caliciu (sepalele) cât şi de corolă
(petalele), de ex. florile de salcie.
ACLIMATIZARE proces fiziologic de acomodare a unei specii la un climat
(temperatură, umiditate, curenţi de aer) sau mediu (biotic şi
abiotic), diferit de cel în care a trăit anterior.
ACLORHIDRIE sin. anaclorhidrie, absenţa acidului clorhidric în secreţia
gastrică; în gastrite cronice, anemii, cancere gastrice,.
ACLOROPSIE (gr. a + choloros – verde + opsis - vedere) incapacitatea
sesizării culorii verde.
ACME (gr. akme - vârf) sin. fastigium, perioada în care simptomele
sunt de intensitate maximă, stadiul cel mai înalt al unei febre.
ACEE (gr. a + knao - scărpinare) leziune inflamatorie foliculară, de
origine seboreică; de obicei un dezechilibru între androgeni şi
estrogeni.
ACEIFORM care seamănă cu acneea, ex nerv acneiform.
ACOLARE acţiunea de a reuni, de a apropia.
ACOLIE (gr. a + chole - bilă) absenţa secreţiei biliare.
ACOMODARE 1. modificare, de regulă spontană, a ochiului, care îi permite să
perceapă clar obiectele situate la distanţe diferite.
2. în fiziologie obişnuinţa faţă de unii stimuli
14