Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

CEREBELITĂ inflamaţia cerebelului de origine infecţioasă sau datorită unor cauze
neidentificate, care se manifestă printr-un sindrom cerebelos.
CEREBELORUBRIC care se referă la cerebel şi la nucleul roşu şi în special la fasciculul
nervos care leagă aceste două structuri.
CEREBELOS care se referă la cerebel.
CEREBRAL care se refera la creier, judecată, minte.
CEREBROM (lat. cerebrum + gr. omos – sălbatic, necopt) tumoră localizată în creier
formată din elemente nervoase (nevroglie, celule nervoase embrionare
primitive, prelungiri nervoase).
CEREBROMALACIE (lat. cerebrum + malakia - moliciune) mortificarea şi ramolirea unor
porţiuni din creier.
CEREBROSCLEROZĂ (lat. cerebrum + gr. scleros – dur + nosos - boală) modificări
morfofuncţionale produse de arterioscleroza cerebrală.
CEREBROSPIAL care se referă la creier şi la măduva spinală.
CEREBROZIDE lipide azotate nefosforate care conţin în molecula lor şi un glucid; cele
mai cunoscute sunt: cerazina, cerebrona (frenozina) şi nervona.
CERIDE sin. ceruri; lipide simple constituite din amestecurile dintre acizi graşi
superiori cu alcooli monohidroxilici superiori (ex. palmitatul de cetil); au
rol protector a suprafeţelor organismelor animale şi vegetale, acţionând
ca agenţi anti-apă, rezistente la acţiunea agenţilor chimici şi nu râncezesc
deoarece nu conţin acizi graşi nesaturaţi; cei mai importanţi reprezentanţi
sunt: lanolina, ceara albă şi galbenă de albine şi cetaceul (spermanţetul).
CERTIFICAT FIAL certificat eliberat de medicul curant, în momentul însănătoşirii sau al
vindecării leziunilor produse de un accident de muncă.
CERTIFICAT IIŢIAL certificat redactat de medicul curant, în cazul unui accident de muncă sau
la constatarea unei maladii profesionale.
CERULOPLASMIĂ proteină plasmatică care conţine cupru şi care îi asigură transportul în
organism; concentraţia sa în sânge creşte în afecţiuni hepatice şi este
scăzută în sindromul nefrotic sau maladia Wilson.
CERUME materie cu aspect gras, gălbuie, secretată de glandele sebacee din
conductul auditiv extern; acumularea sa în acest loc produce zgomote
accesorii şi reduce acuitatea auditivă.
CERVICAL (lat. cervix-cis - gât) din partea posterioară a gâtului; de la ceafă, în
legătură cu gâtul.
CERVICALGIE durere în regiunea gâtului sau porţiunii cervicale a coloanei vertebrale.
CERVICARTROZĂ artroza coloanei cervicale.
CERVICITĂ (lat. cervix + itis - aprindere) inflamaţie acută, subacută sau cronică a
colului uterin.
CERVICOAXILAR care se referă la gât şi la axilă.
CERVICOBRAHIAL care se referă la gât şi la braţ.
CERVICOCAPITAL care se referă la gâtul şi capul (extremitatea) unui os.
CERVICODIAFIZARĂ care se referă la colul şi diafiza unui os lung.
137