Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

CETRIPET care tinde să apropie sau să se apropie de centrul mişcării;
se spune despre influxul nervos transmis de la periferie către un centru
nervos.
CETRIOL sin. centrozom, (gr. kentron, lat. centrum - centru) organit citoplasmatic
care se găseşte în apropierea nucleului celulelor animale şi la unele
plante inferioare ele fiind implicate în formarea cililor şi flagelilor şi în
formarea aparatului mitotic, care dirijează migrarea cromozilor spre poli
în timpul diviziunii celulare.
CETRODESMOZĂ (gr. kentron + desmos - bandă) filament care leagă doi centrozomi şi
participă la fusul de diviziune celulară.
CETROMER (gr. kentron + meros - particulă) locul unde, în timpul mitozei şi al
meiozei, cromozomul se indoaie sub forma de cot putând fi asezat, fie la
mijlocul cromozomului, fie mai apropiat de o extremitate a sa.
CETROZOM corp granular aşezat lângă membrana celulară; reprezinta centrul cinetic
al celulei fiind format din centriol.
CETRU 1. punct median al unei linii sau al unui spaţiu oarecare;
2. regiune din S.N.C. căreia îi revine o funcţie oarecare;
3. regiune din organism de unde porneşte anumită decizie, comandă.
CETRU CELULAR structură celulară care determină polii celulei în timpul diviziunii
nucleare.
CETRU CLIIC
UIVERSITAR
sin. C.C.U., ansamblu administrativ constituit pe de o parte dintr-un
centru spitalicesc regional precum şi din una sau mai multe unităţi
medicale de învăţământ.
CETURĂ PELVIAĂ totalitatea oaselor care leagă membrele inferioare de coloana vertebrală.
CEUROZĂ (gr. koinos – comun, oyra - coadă) boală produsă la oi prin localizarea în
encefal de larve Coenurus cerebralis, ale Taeniei multiceps din familia
Taeniidae, clasa Cestoda care parazitează la câine.
CERATA (gr. keras - corn) cu referire la ţesutul cornos sau la animalele care au
coarne.
CERCAR (gr. kerkos - coadă) stadiu larvar prevazut cu coada al viermilor
trematozi care se dezvolta din sporocisti sau redii şi se transforma în
metacercari.
CERCETAREA
FILIAŢIEI
în serologie, tentativa de a exclude o paternitate sau o maternitate
prezumate prin examenul diferitelor grupe şi tipuri sanguine, la copil şi la
părinţi.
CERCI pereche de apendice, simple sau articulate, cu rol senzorial, situate pe
segmentul posterior al abdomenului unor insecte.
CERCLAJ procedeu de consolidare al unei fracturi prin unirea fragmentelor
fracturate cu ajutorul unor fire sau lame metalice;
procedeu terapeutic a prolapsului ano-rectal şi redresarea lui prin
aplicarea unor puncte de sutură de jur împrejurul mucoasei.
CERCOMOAS (gr. kerkos + monas – corp mic, unitate) parazit din clasa Flagelata; care
parazitează la cal şi măgar, care pare a fi apatogen.
CEREBEL (lat. cerebellum - creieruş), parte a encefalului care se află dedesubtul
creierului mare în etajul inferior al cutiei craniene, creierul mic.
136