Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

CELULĂ
PSEUDOSEZORIALĂ
CELULĂ RETICULARĂ vezi reţeaua reticulară.
celulă din epiteliul senzorial care-şi menţine caracterul epitelial primitiv
(ex. celulele gustative).
CELULĂ SEZORIALĂ 1. un neuron care are procesele sale terminale conectate cu terminaţiile
senzoriale,
2. ţesut celular modificat sau în legătură, adaptat pentru recepţia şi
transmiterea excitaţiilor.
CELULĂ SERTOLI elemente sinciţiale cu rol trofic la nivelul tubilor seminiferi.
CELULĂ SEXUALĂ sin. gamet, celule cu un set de cromozomi, caracteristic speciei, cu rol de
a reproduce organismul, din unirea a două celule de sex opus rezultă
zigotul cu un număr diploid de cromozomi.
CELULĂ SOMATICĂ celulă din ţesuturile corpului; este o celulă diploidă, având 2n
cromozomi; rezultă din unirea la fecundare a două seturi normale
haploide n de cromozomi: un set haploid de la părintele femel, iar al
doilea set haploid de la părintele mascul.
CELULĂ ŢITĂ hematie aplatizată caracterizată printr-o dispoziţie în cocardă a
hemoglobinei care îi dă un aspect de ţintă; celulele ţintă sunt frecvente în
talasemie; se găsesc şi în anemiile hipocrome.
CELULĂ
UMBELIFORMĂ
element celular superficial al epiteliului mixt din vezica urinară.
CELULĂ WIRCHOW sin. osteocit sau celule osoase.
CELULAZĂ grup de enzime extracelulare, produse de ciuperci, bacterii, insecte şi alte
animale inferioare, care hidrolizează celuloza.
CELULITĂ 1. (lat. cellula + itis - aprindere), inflamaţia celulelor,
2. termen impropriu pentru procesele inflamatorii ale ţesutului adipos
subcutanat sau subperitoneal.
CELULO-ADIPOS care se referă la ţesutul conjunctiv lax şi la paniculul adipos care se
găseşte sub piele.
CELULOLITIC proprietatea unor bacterii sau protozoare care au capacitatea de a
hidroliza.
CELULOS care conţine cavităţi sub formă de alveole.
CELULOZĂ poliglucid reprezentând scheletul membranei celulare, constituit din
policondensarea a 2000-10000 molecule de β-glucoză, foarte răspândit în
regnul vegetal, insolubilă în apă şi în solvenţii organici, rezistentă la
sucurile gastrice ale omului şi animalelor, degradată însă de simbionţii
ruminali de la rumegătoare care posedă echipamentul enzimatic (βglucozidaze)
necesar pentru a o transforma în glucoză asimilabilă, care,
ulterior va fi convertită în glicogen.
CEMET ţesut mineralizat care constituie învelişul extern al rădăcinii dinţilor.
CEMETOAME
MULTIPLE
sin. cementom gigant.
134