Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

CEFALOMEL (gr. kephale + melos - membre) monstru prezentând un membru fixat pe
cap.
CEFALOMETRIE măsurători făcute asupra capului.
CEFALOPAG (gr. kephale + pageis - unire) monstru format din doi indivizi uniţi de la
nivelul ombilicului având un singur cap; faţa ventrală a unuia vine în
contact cu marginea dorsală a celui de al doilea individ.
CEFALOPODE (gr. kephale – cap, pus, podos - picior), clasă (Cephalopoda) de moluşte
marine, evoluate, cu capul delimitat şi cu piciorul transformat în braţe (8-
10 tentacule, prevăzute cu ventuze) situate în regiunea capului, cu ochi
mari; în general corpul este prevăzut (calmarul) sau nu (sepia, caracatiţa)
cu o cochilie.
CEFALORAHIDIA 1. abr. L.C.R. - Lichid Cefalo Rahidian, lichid protector şi drenator
pentru centrii nervoşi aflat între piamater şi arahnoidă, inundând spaţiile
subarahnoidiene, ventriculii cerebrali şi canalul ependimar, rezultând
dintr-un proces de filtrare la nivelul plexurilor coroide.
2. care se referă la cap şi la coloana vertebrală.
CEFALOTOMIE operaţia de decapitare, tăierea capului fătului în cadrul operaţiei de
fetotomie, în cazul remedierii distociilor.
CEFALOTORACE regiune a corpului formată prin unirea capului cu toracele la clasa
arahnide şi la clasa crustacee.
CEFALOTRIPSIE strivirea capului fătului în cazul remedierii distociilor prin fetotomie.
... CEL (gr. kele – tumoare, hernie, umflătură) sufix care denotă o deformare cu
aspect tumoral care rezultă dintr-o herniere a unui organ.
CELETERATE încrengătura Coelenterata de animale metazoare inferioare, căreia îi
aparţin subîncrengăturile Cnidaria şi Ctenophora; sunt adaptate mediului
acvatic, mai ales marin; au o structură simplă, radiară, cu corpul format
din două straturi de celule: ectoderm şi endoderm.
CELETERO cavitatea gastrovasculară la celenterate, care îndeplineşte rolul de
cavitate digestivă, circulatoare şi pentru eliberarea ovulelor şi
spermatozoizilor; are un orificiu buco-anal.
CELIAC sin. coeliac, care se referă la cavitatea abdominală, ex. ganglion celiac,
regiune celiacă.
CELIACHIE sin. maladie celiacă.
CELIALGIE durere abdominală de tip nevralgic, situată la nivelul plexului solar, de
obicei în regiunea dintre extremitatea inferioară a sternului şi ombilic,
puţin la dreapta de linia mediană.
CELIODIIE sin. celialgie.
CELIOSCOPIE sin. laparoscopie, peritoneoscopie, examen vizual al cavităţii
abdominale, cu ajutorul unui endoscop, introdus prin peretele abdominal
sau pe cale vaginală, prin fundul de sac Douglas.
CELIOTOMIE sin. laparotomie.
CELOBIOZĂ diglucid cu caracter reductor constituit din două molecule de β-glucoză,
reprezintă unitatea diglucidică repetitivă din structura celulozei, sub
acţiunea celobiazei (β-glucozidază) secretată de flora digestivă a
rumegătoarelor, ea este scindată enzimatic în ozele componente.
132